Editorial

Am citit recent un articol al unui apropiat al lui Nae Ionescu, scris in perioada interbelica, despre modul gresit in care calificam oamenii din functii publice, apreciindu-i pentru orice „mizilic” neesential si omitand ca le lipseste esentialul.

De la Cicero ne-a ramas expresia „memoriam minuitur” (memoria se micsoreaza). Marele „om universal”, scriitor, intelept, orator si demnitar al Republicii romane se referea, cu prioritate, la diminuarea in timp a capacitatii de memorare, daca nu se exerseaza suficient. Dar sintagma are utilizare si cand e vorba despre memoria colectiva, care isi poate reduce continuturile, daca nu este „cultivata” pe masura.

...Van Gogh a vandut un singur tablou in timpul vietii sale, si acesta surorii lui, pe un pret de nimic. Asta nu l-a oprit, insa, sa picteze peste 800 de tablouri.

De cand ne stim, avem o rafuiala cu timpul: nu ne convine sa ne intrerupa nimeni de la activitatile dragi noua, nu vrem sa vina noaptea, acceptam greu trecerea si devenirea, avem momente - multe - in care am da orice pentru a opri timpul, nu putem concepe cum cei foarte apropiati nu mai fac parte din timpul nostru si nu stim nici unde se duc…

(partea a doua)

Cand ni se intampla lucruri rele in viata, ne gandim doar la consecintele imediate ale acestora, fara a avea rabdarea unei asteptari care sa cuprinda si efectele mai tarzii. Care pot aduce constatari foarte interesante si benefice pentru cei care nu reactioneaza intempestiv si definitiv la micile incercari cotidiene. Sau chiar la cele mai mari.

Dupa atata politichie, trebuia si un pic de sfintenie, de matanii si de imbulzeala la pupat sfintele moaste, care moaste s-ar putea sa le dea romanilor nu numai sanatate, bucurii, castiguri la Biongo, ci si intelepciunea necesara in momentul in care o sa ajunga cu stampila in mana prin ceva urna de vot.

Cu atata politica pe cap, am uitat de un subiect dureros, prin implicatii, cazul fetitelor din celebrele tabere din Italia. Se spune ca ar exista un rezultat, dupa atatea luni de tacere. Noua conducere ne-a promis ca la sfarsitul lunii iulie va avea rezultatul expertizei facute cu specialistii din Cluj. S-a mai spus ca acest rezultat va fi prezentat intr-o conferinta de presa, la care vor fi invitati si cei din administratia   

„Asta-i tara, ma, sa fii somer cu facultate si traiesti in saracie si lipsa de civilizatie? Ca afara n-arunca nime’ un muc de tigara pa trotuar si tat’ ii curat luna si bec si nime nu injura”. Tanarul gesticula, nemultumit si profund rusinat de apartenenta la o tara pentru care se considera prea bun, apoi s-a indepartat injurand.

„Astra Clujeana” a ajuns la anul al zecelea de la aparitie. Numerele 1-2 pe anul in curs ale publicatiei editate de Despartamantul de Cluj al ASTREI sunt dominate de teme majore pentru cultura romana: „Figura domnitorului martir Constantin Brancoveanu”, „Primul razboi mondial in constiinta ardelenilor”, „Clujul in timpul revolutiei de la 1848”, „Perioada Neutralitatii (1914-1916) si pregatirea razboiului   

„La noi sunt cantece si flori / si lacrimi multe, multe…” spunea Octavian Goga... Cred ca avem o forma imbarligata de metonimie in codul genetic, acolo unde este controlul modului de gandire si de manifestare, metonimia fiind o figura de stil inrudita cu metafora care consta in inlocuirea cauzei prin efect, a efectului prin cauza, a operei cu numele autorului, a unui produs cu originea lui, a concretului cu abstractul,