• Facebook
  • Rss Feed
2°C la Baia Mare
Astăzi este Duminică , 21 Iulie 2024

Curs valutar

Euro Euro
4.5680 RON
Dolar american Dolar american
4.0093 RON
Lira sterlină Lira sterlină
5.1744 RON
Forint unguresc Forint unguresc
1.4823 RON

Newsletter

Ultimele comentarii

Luni , 26 Februarie , 2024

Muzeul de Artă Baia Mare, locul în care minciuna stă la masă cu doctorul

Muzeul de Artă din Baia Mare revine în atenția noastră din motive ce nu țin de artă, de cultură. Țin mai mult de incultură, prostie, nemernicie. Cam tot ce nu ar trebui să existe într-un muzeu de Artă. În ultima perioadă de timp, una din cucoanele muzeului condus cu ,,mână de fier” de micul Robi, spune în stânga și dreapta că noi, Gazeta, nu mai scriem de muzeu pentru că autorul acestor rânduri nu a mai fost plătit să scrie. Băi, ce prostie! Doamna emeșebonta aruncă cu spumă, cu venin, în toate părțile. La  așa director, așa angajată și nu e singura.

Așa că, ne-am gândit să le facem o surpriză celor de la muzeu. Un material despre ce se mai întâmplă în muzeul distrus de Robert Ștrebeli și echipa lui de amazoane.

Măi, Robi:I Am Back!

 

Înainte de a intra în subiect se cuvine a face câteva precizări. În cursul anului trecut am primit mai multe materiale legate de situația de la muzeul de Artă. Un muzeu de care suntem legați sentimental. Cu mai mulți ani în urmă situația muzeelor din Baia Mare era dezastroasă. De fapt, exista un singur muzeu cu mai multe secții și multe decizii idioate. În fine, am făcut, atunci, o campanie de presă prin care solicitam dezmembrarea muzeului mamut și înființarea unor muzee pe specialități. A fost o bătălie importantă cu ignoranța, incompetența, cu prostia. Într-un final, alături de personaje politice și de cultură s-a reusit. Așa a apărut și muzeul de  Artă. Am fost alături de muzeu în primii ani de  reconstrucție, am fost alături de muzeu în alte bătălii cu incompetența și prostia. Anii au trecut și muzeul a devenit un reper important în cultura maramureșeană și din România. Școala de pictură de la Baia Mare, Centrul Artistic Baia Mare au devenit ceea ce trebuia să fie.

Așa a apărut expoziția permanentă în care muzeul a pus lucrări de preț pentru arta românească și nu numai. O expoziție permanentă, după cum sună, este cea care a fost aranjată de specialiști în sălile principale ale muzeului. Aici există un microclimat special și necesar pentru ca tablourile expuse să se distrugă. O temperatură constantă, lumină filtrată și doar cât trebuie.Ce mai, specialiștii conduși de Tiberiu Alexa, un director adevărat de muzeu au realizat o expoziție permanentă deosebită. Valoroasă, impresionantă. Ioan Angel Negrean, Dorel Topan, doi cunoscuți pictori și alți specialiști au lucrat cu drag la muzeu, la expoziția permanentă, la expozițiile itinerante, la manifestările organizate la muzeu și care se desfășurau cu sala plină.

Totul a fost bine și frumos până a apărut Robert Ștrebeli, groparul muzeului de Artă din Baia Mare. Nu mai reluăm poveștile neromanțate ale perioadei Ștrebeli.

Cert e că  am încercat anul trecut să arătăm cât de mult s-a schimbat muzeul, în rău și ce ar trebui făcut. Dar, demersul nostru a fost considerat ca fiind o încercare de a distruge minunata echipă pe care micul Robi a adus-o la muzeu. Câteva cucoane care au început să facă  ce știau mai bine. Adică, să facă rău.

Și am ajuns la...nimic. Nimeni nu a ridicat un deget și facă  ceva. Așa, muzeul fanion al Maramureșului și nu numai a ajuns o clădire încare impostura, afacerile oneroase și-au făcut loc. De la achiziții dubioase, de la intermediari din Centrul Vechi, cu galerii fantomă, până la un director care afirmă că a făcut doctoratul în Spania, dar diplomă, ioc!

Am tot scris până ne-am plictisit. Singurul motiv pentru care nu am mai avut materiale pe tema muzeul de Artă Baia Mare.

Până acum. A apărut Emeșe Bontași a scuipat porcării neadevărate. Din nou!

 

Păi, doamnă poate ne spuneți unde s-au dus mai multe tablouri din patrimoniul muzeului. Că, prea la știți pe toate. Poate ne explicați de ce directorul Ștrebeli se folosește de tablourile din patrimoniul muzeului, dar și din patrimoniul Maramureșului după voia lui. Poate ne spuneți cine îi dă dreptul să distrugă colecția permanentă la care s-a lucrat ani de zile. De exemplu, la intrarea în muzeu, acolo unde e poarta și unde nu sunt condiții de expunere a unor tablouri valoroase, a fost expus Sándor Nyilasy, Săpătorii, lucrarea a fost restaurată în mandatul lui Alexa iar în prezent zace în holul de la intrarea în muzeu în condiții improprii de conservare. De un an de zile stă acolo în lumina directă sau neon, spațiu deschis aproape continuu, cu 4 uși de acces, fără temperatură controlată, praf ...Deja după un an apar semne clare de deteriorare a peliculei picturale, susțin specialiștii.

În altă ordine de idei, Expoziția permanentă e un ghiveci, majoritatea lucrărilor importante sunt împrăștiate în țară. Onorata comisie de evaluare a activității anuale a considerat că managerul Ștrebeli merită nota 10, deși obiectivele fixate în planul managerial nu au fost atinse.

În continuare, susținătoarele sale nici pe departe nu respectă programul de lucru: Emeșe Bonta se plimbă în timpul programului dar probabil dă socoteală doar managerului pe care îl susține cu tot devotamentul. Cea care îi redactează toate documentele managerului doctor fără doctorat, mai puțin când acesta nu și le scrie cu ajutorul inteligenței artificiale, beneficiază de program de lucru care frizează absurdul: de dimineața de la ora 6 (nimeni nu a văzut-o la ora aceea în muzeu), în fiecare sâmbătă și duminică(lucru neadevărat), dar trebuie să îi iasă orele pe hârtie, că de, statul plătește, ea fiind angajată și la Universitatea de Nord, se pare, tot cu normă întreagă. Sperăm ca organele abilitate să verifice AOFM...Poate și DNA va intra pe firul muzeului. Trebuie odată să vedem ce e cu tablourile care sunt suspectate de a fi falsuri aduse de un intermediar și care a încasat bani frumoși, bani de la bugetul de stat.

Nu se poate ca în Baia Mare să nu se facă nimic. De exemplu, la București la muzeul de Artă de acolo, la suspiciunile de fals, asupra unor tablouri expuse (tablourile lui Adrian Năstase fostul prim  ministru) organele abilitate au început să vadă ce și cum. Aici la noi, ca la nimeni. Robi și șleahta lui  face ce vrea și cum vrea.

Pe aceleași principii se fac și angajări la muzeu. După ce au alungat specialiștii adevărați, prin fel și fel de intrigi, Robi face angajări.

Ultima ar fi o doamnă  care se pare că e rudă cu micul Robi.

 

Și ar mai fi multe de spus. De exemplu, se spune prin târg că la o ședință recentă a Consiliului de Administrație a muzeului, unul dintre cei care l-a tot mângâiat pe creștet pe Ștrebeli ar fi cerut pe un ton imperios să aducă diploma de doctorat cu care se tot laudă. Nu este o chestie oarecare. De fapt, doctoratul a fost o condiție la angajare. Dacă a fost  așa, bravo lui! Să sperăm că se trezesc toți cei care au vreo treabă  cu muzeul de Artă.

 


Să prezentăm și câteva din tablourile dubioase, achiziționate de Ștrebeli în mandatul lui.

Prima lucrare achiziționată în perioada mandatului de manager este un tablou de Reti

Asupra acestei lucrări există suspiciuni de fals, în special în ceea ce privește disproporția brațelor și a mâinilor (se vede mai bine în cazul mâinii stângi, este mult prea lungă) sau a petelor care reflectă lumina (sunt mult prea brutale). Reti era un foarte bun desenator și greu de crezut că făcea astfel de greșeli în calitate de pictor și profesor cu experiență. Lucrarea a fost refuzată de mai multe galerii din Ungaria și Cluj. Achiziție directă de la SC EX LIBRIS SRL (Galeria Várvédő Zsolt)Preț de achiziție: 15.500 lei.

Un alt exemplu este tabloul lui Mikola Andras cumpărat de la aceiași galerie băimăreană Galeria Várvédő Zsolt. Cu prețul de 15.000 lei.

Mikola András, Interior cu două personaje

În catalogul Bodo, la nr.82 este această lucrarea cu următoarele informații

          - titlul lucrării: Femei croșetând(în inventarul muzeului figurează cu titlul: Interior cu două personaje.....oare muzeul sau Várvédő a schimbat titlul lucrării ?

          - Preț de pornire: 650 Euro

          - Preț estimat maxim : 750 – 1.000 Euro

Prețul cu care s-a vândut !!!! 300.000 Forinți la Cursul din 15.12.2022 (Banca Națională a Ungariei) a fost de 405,73 forinți/1 Euro. Deci...lucrarea a fost vândută cu 739 Euro (incluse taxele)

- Preț de achiziție muzeu: 15.000 lei.

- data la care s-a vândut la licitația din Budapesta și cumpărată de Várvédő: 15.12.2022

- data la care s-a cumpărat de către muzeu: 22.12.2022

Un fel de troc ca la piață. Iau de aici mai ieftin și vând acolo mai scump. Mult mai scump. Lucrările nu apar în expoziția muzeului.

 

Mai sunt și alte lucrări care au suspiciuni. Ar trebui ca DNA, Poliția Română să descindă la muzeu pentru a verifica achizițiile din perioada Ștrebeli. Dar felul în care s-au făcut angajări și dacă există diplomă de doctorat. Noi spunem că, nu.


Mult s-a mai discutat în ultima perioadă și despre realizarea unui Complex muzeal care să cuprindă muzeele existente în Baia Mare. Tartor la o așa construcție ar fi un om de cultură ce a fost și un apropiat a lui Ștrebeli, sau invers. Cert e că factorul politic și-ar dori o astfel de comasare, că tot e un termen la modă. Unul dintre motive ar fi reducerea posturilor de conducere. Toată această discuție are un fundament fals.

Atunci când a fost hotărâtă separarea în trei entități juridice a fostului Muzeu Județean s-a ținut cont de aspectele acestea, a func­țiilor de conducere nou create. Inițiatorul și „făptuitorul” înfiin­țării celor trei muzee a fost Pamfil Berceanu, vicepreședinte al Consiliului Județean, economist și cunoscător al  administrației. Ber­ceanu a ținut cont de problema posturilor, dar și de ce se câștigă prin înființarea a trei muzee.
Muzeele comasate aveau un director mare și unul mai mic, șefi de secție și mai mulți contabili ce răspundeau de fiecare secție în parte. Actuala organigramă repre­zintă trei directori. Deci, mare  diferență nu este. Mari economii nu se fac, decât așa cum făcea fostul „general” de la muzeul mare..  Dădea secțiilor fonduri din „gaura covrigului”, adică puțin spre nimic. Ne amintim de situații de toată jena pe care le-am desco­perit atunci. Se dădeau fonduri pentru funcționarea celor  trei secții. De exemplu, la papetărie
s-a ajuns la o culme a absurdului. Pentru trei secții, trebuia împărțită o radieră în trei, să aibă fiecare. Să nu mai spunem că nu se făceau achiziții, nu erau organizate evenimente de ținută și cu participare importantă.  Era  ceva generalist. Un muzeu fără identitate. Era ba istorie, ba al satului, ba de artă.  Nu știai ce cu ce se mănâncă. Această situație a generat și probleme deosebit de periculoase. S-a  delapidat  la  greu din bugetul muzeului generalist. Și în mai multe rânduri. Controalele erau destul de greu de făcut. Trei sedii, trei arhive, trei desfășurătoare aflate sub o umbrelă. Greu de văzut că se fură din fonduri. Unele din procesele aflate pe rolul instanțelor cu privire la aceste fraude s-au terminat nu de mult. Iar preju­di­ciul... nici nu știm cât s-a recuperat. Cam asta a  fost  situația la care visează acum unii. Un Complex muzeal, o „altă Mărie cu aceeași pălărie”.

Ce s-a câștigat prin înființarea muzeelor. În primul rând, o mai bună vizibilitate pentru aceste entități juridice. S-a câștigat identitatea muzeelor maramureșene. Muzee sunt peste  tot, dar Școala de pictură de la  Baia Mare nu  este decât aici. Muzeul de Artă a reușit să achiziționeze lucrări importante, să organizeze manifestări importante și să participe în țară și în străinătate la evenimente. Cu siguranță,  dacă  ar fi fost un singur muzeu, nu s-ar fi putut realiza atât de multe.

    

Comentariile celorlalți

bonta emese pe 29.02.2024 la 09:22
Domnilor ziariști, sunteți într-o gravă eroare din nou, sunt în muzeu de pe vremea lui Ceaușescu, domnul Alexa mi-a transformat postul de custode în educator muzeal, am dat trei examene și am făcut și absolvit la INFCN cursul cu durata de doi ani de specialist în educație muzeală, stau mai mult de 8 ore la serviciu, iar când ies din instituție merg la școli, puteți verifica postarile de pe facebookul muzeului activitățile mele sau pe camerele de luat vederi, unde poate veți observa și pe cei care vin la 9 și pleacă la două. Colegii care vi se plâng, cărora le-a fugit pisica, plecă din timpul serviciului, sau i se făcut rău dar nu merge la medic, sau colegul care v-a furnizat ultimele informații false, trimite mesaj pe grupul muzeului că, merge la dentist și întîrzie, ori că s-a stricat centrala, etc. Am făcut capturi de ecran cu mesajele recente, poate sunteți curios totuși să le vedeți.
Sunt foarte curioasă de ce nu veniți să discutați cu toți angajații muzeului, alții decât cei 2 incapabili în locul cărora muncim.
Sunt curioasă de ce nu faceți o cerere către organele abilitate să vină și să ia măsuri împotriva directorului sau a celor care comit abuzuri și infracțiuni.
Apropo sunt persoane care umblă plângănd prin muzeu aproape zilnic, umilite sistematic și nu din cauza noastră, domnul Botiș știe despre ce vorbesc, deoarece una dintre doamne a fost adusă chiar de dânsul. Fiți profesioniști și faceți o cercetare, nu scrieți doar ceea ce vă spun unii care nu sunt în stare să își facă treaba și in locul cărora muncim noi, sau după interese de nu știu ce fel. E ușor să stai în afara arenei și să înjuri pe cei care se străduiesc să facă lucruri așa cum știu mai bine, fără a se erija în mari specialiști. Nu știu de ce tot comparați vechea gardă de specialiști cu noua echipă care face tot ce poate să funcționeze bine această instituție. Ce ar fi să vă punem etichete și să vă aducem injurii că nu ați fost în stare să câștigați premiul Pulitzer, sau să vă ironizăm cum zicea un distins domn despre Gazeta de MM, că este un ziar de mâncat slănină pe el, după ce a citit articolele pline cu minciuni, ne argumentate cu dovezi, lipsite de profesionalism Zile senine și multă lumină dragi domni ziariști, se pare că soarele încă nu a ajuns prin curțile domniilor voastre.

Comentează acest articol

Adaugă un comentariu la acest articol.