Gheza Vida – un maramureșean pentru eternitate

Academia Română – Filiala Cluj-Napoca, în colaborare cu Biblioteca Județeană „Petre Dulfu” Baia Mare și Muzeul Memorial „Gheza Vida” Baia Mare a organizat simpozionul omagial „Gheza Vida – un maramureșean pentru eternitate”. Intervenții: prof. dr. Teodor Ardelean, acad. prof. dr. Marius Porumb, prof. dr. Negoiță Lăptoiu, dr. Ioan Marchiș,  Veronica Vancea – custode Muzeul „Gheza Vida”, Carmen Farcașiu – jurnalist Cluj,  ing. Daniela Ciută – președinte ASTRA Carei.

În 28 februarie 2026, se împlinesc 113 ani de la nașterea marelui sculptor român Gheza Vida, membru al Academiei Române, Maestru Emerit al Artei, autor al Monumentului Martirilor de la Moisei, al Sfatului Bătrânilor din Baia Mare și al Monumentului Ostașului Român de la Carei. Evenimentul omagial s-a desfășurat în zilele de 27 – 28 februarie.

Dr. Teodor Ardelean - directorul Bibliotecii Județene „Petre Dulfu” Baia Mare, moderatorul activității, a ținut să sublinieze faptul că unii dintre cei mai buni îngrijitori ai memoriei sunt academician Marius Porumb și Zoe Vida, cei care țin vie flacăra memoriei artistului Gheza Vida, un om care ne-a ajutat pe noi, maramureșenii, să ne găsim identitatea.

În deschidere, părintele Virgil Jicărean, consilier cultural al Episcopiei Maramureșului și Sătmarului, a rostit o rugăciune și un cuvânt de binecuvântare și de recunoștință, acum când „evocăm personalitatea sculptorului Gheza Vida, care, prin modalitatea sa de expresie, a reușit să îmbine arhaicul cu contemporanul și tradiția cu modernitatea, și evocă prin operele sale valori ale neamului nostru, din mitologia și spiritualitatea românească, precum demnitatea, credința, suferința asumată, curajul, care nu sunt altceva decât virtuți creștine prin care noi evoluăm spre desăvârșire în binecuvântarea lui Dumnezeu”.

Academician Marius Porumb a susținut prezentarea „Baia Mare – centru artistic de vocație europeană”, un adevărat tezaur ce aparține umanității și care trebuie transmis generațiilor viitoare. O surpriză muzicală a venit din partea copiilor de la Palatul copiilor – Structura Târgu Lăpuș. În holul mare al bibliotecii, s-a putut vizita expoziția „Portretele lui Vida”, cei prezenți bucurându-se la final de „Pagini muzicale” cu Cvartetul Maramusic, coordonator prof. Carmen Melania Augustin.

Cel mai așteptat vorbitor, academicianul Marius Porumb, s-a referit, oarecum surprinzător, la Baia Mare, la Centrul Artistic băimărean.

„De data asta n-am să vorbesc despre Vida, de fiecare dată vorbeam despre Vida, dar de data aceasta o să vorbesc despre niște lucruri foarte grave și care ne determină să ne gândim mereu că trebuie să facem ceva, că așa nu se mai poate.

 În primul rând, gândiți-vă că Baia Mare este un centru artistic extraordinar de important, în care s-a dezvoltat o școală de pictură, în care a început o tabără de vară. Asta a însemnat extrem de mult pentru noi, pentru români, pentru că la Baia Mare s-au întrunit mereu, în fiecare vară artiști din peste 20 de țări, au schimbat păreri vizavi de artă. Baia Mare este un centru artistic cu vocație europeană. Asta pentru că Baia Mare are un mare Muzeu de Artă, pe care am impresia că cineva vrea să-l desființeze. Mereu se desfac expozițiile, se duc în dreapta, în stânga, iar la Muzeul de Artă din Baia Mare se face câte o expoziție personală și cu asta e tot. Dar Baia Mare ar trebui să aibă muzeul de artă știți unde? În clădirea Minerul. Aia este o clădire care ar putea să aibă jos galerii de artă și spațiu suficient pentru fenomenul care s-a întâmplat la Baia Mare.

Baia Mare nu este un fenomen național al cuiva, nici al ungurilor, nici al românilor. Este un fenomen european, la care a venit toată lumea cu plăcere... Gândiți-vă că era un oraș mititel, un oraș cu 9000 și ceva de locuitori la începutul anilor taberei de vară. Era un peisaj extraordinar, iar Baia Mare nu înseamnă numai orașul, Baia Mare înseamnă și zona din jurul orașului. Toate satele sunt fiii orașului, dacă vreți. Sunt oamenii care lucrau în mină și care astăzi nu mai lucrează. Sunt lucruri care se spun despre Baia Mare, că are un cer albastru cum nu peste tot găsești. Și asta iarăși a influențat școala de pictură. Anul acesta se împlinesc 130 de ani de la nașterea unui remarcabil fenomen artistic cu participare internațională ce s-a desfășurat la Baia Mare. În zilele noastre, centrul artistic are un rol important în dezvoltarea artei românești din România. Între 1896-1901, la școala liberă de pictură au participat 237 de artiști din următoarele țări, Austria, Australia, Danemarca, Elveția, Germania, India, Litoania, Polonia, România, Rusia, Serbia, Slovacia, Spania, Ucraina, Ungaria și USA. Evoluția centrului artistic băimărean a fost într-o continuă creștere și în perioada anilor 1902-1918.

Vara anului 1896, la Baia Mare, în micul orășel al minerilor, a sosit un grup de tineri artiști în frunte cu maestrul Simon Holosi, pictor din Maramureș și stabilit la München. A fost inițiată școala de vară și activitatea primei etape a fenomenului artistic băimărean, ce va ocoli încă din start statutul de mișcare artistică provincial-locală, fiind de la început o mișcare artistică de anvergură europeană nu numai prin participarea unor artiști veniți din diverse țări ai continentului, ci și prin modul de abordare stilistică sau prin noutatea exprimării, evoluând ascendent cu vigoare și continuitate până în contemporaneitate. Centrul artistic de talie europeană, cu participare internațională, depășește un secol de existență. Este un fenomen artistic la care au participat în timp peste 4.000 de pictori, devenind un centru faimos prin realizările sale și prin marii artiști ce au activat aici, fiind un reper important pentru lumea artistică central-și est-europeană. Acest centru artistic poartă numele de Baia Mare. O scurtă privire retrospectivă asupra istoriei locale ne duce spre constatarea că orașul medieval, a fost numit în latina documentelor de epocă Rivulus Dominarum, în traducere românească Valea Doamnelor. De fapt doamnele erau regina Ungarie, al cărei domeniu a fost Baia Mare. Acesta era centrul unei regiuni miniere, unde se extrăgea aur și argint, prețioasele metale cunoscute în întreaga Europă nu numai pentru valoarea intrinsecă, ci și pentru creațiile aurarilor și argintarilor sau pentru frumusețea monedelor bătute în monetăria de la Baia Mare.

Baia Mare este înconjurată de ținuturi cu o străveche cultură și istorie românească, iar orașul, ce inițial avea o populație și germană, și maghiară, încă în secolul al XVIII-lea, deținea o numeroasă populație românească ce conviețuia pașnic și în bune relații cu maghiarii, germanii, evrei, slovaci și ruteni”, a spus printre altele academicianul Marius Porumb.