Mondo cane

Strâmtoarea Ormuz este o strâmtoare (braț de mare) relativ îngustă aflată între Golful Persic, la vest, și Golful Oman la sud-est. Coasta nordică a strâmtorii aparține Iranului, iar coasta sudică, Emiratelor Arabe Unite și exclavei Musandam a Omanului.

A fost un loc al piraților din secolul al VII-lea î.Hr. până în secolul al XIX-lea d.Hr. În actualitate, are o importanță strategică, fiind singura ieșire din Golful Persic care este bogat în petrol. Se estimează că aproximativ a cincea parte din petrolul lumii se exportă prin acest loc. Lățimea strâmtorii este de 50-100 de km.

Ormuz este și un oraș în Iran, faimos prin pescuitul perlelor.

Tot Ormuz se numește un zeu foarte important la vechii perși, potrivit textelor zoroastriene „Avesta”, de asemenea numit „Ahura Mazda”.

Strâmtoarea Ormuz este unul dintre cele mai semnificative „gâturi de sticlă” ale planetei, un loc în care geologia și geopolitica se suprapun în mod exemplar. Un canal marin îngust, rezultat al unei istorii tectonice de sute de milioane de ani, condiționează astăzi securitatea energetică globală și amplifică vulnerabilitățile unui sistem economic încă profund dependent de petrol și gaze.

Între 20 și 25% din comerțul mondial cu petrol pe mare trecea prin Strâmtoarea Ormuz în anii recenți, fluxul mediu fiind de aproximativ 20 de milioane de barili pe zi în 2024, echivalentul a circa 20% din consumul global de lichide petroliere. În plus, aproximativ o cincime din comerțul mondial cu gaze naturale lichefiate (GNL) tranzitează același pasaj, în principal exporturile Qatarului către Asia. Această concentrare a fluxurilor energetice într-un singur punct geografic este consecința directă a felului în care s-a cutat și fracturat litosfera la contactul dintre placa arabică și placa eurasiatică, a modului în care s-a format Golful Persic ca bazin foreland al lanțului muntos Zagros și a intruziunilor de sare profundă de tip Hormuz.

În 2026, această arhitectură geologică a devenit scena unui nou conflict major: atacurile lansate de Statele Unite și Israel asupra Iranului pe 28 februarie au dus la aproape blocarea Strâmtorii Ormuz, navele petroliere fiind oprite sau deviate, iar prețurile la energie crescând abrupt. Iranul a amenințat cu închiderea completă a strâmtorii, iar Parlamentul de la Teheran a susținut explicit această linie, transformând o criză militară într-una energetică de anvergură globală.