Editorial

- Bunico, bunico, hai sa ne mai spui o poveste! - Ingerasilor, ce poveste sa va mai spun? V-am spus toate povestile pe care le stiu.

Meritorii eforturile Centrului de Cultura si Arta al judetului Salaj, care a pus in opera Proiectul „Luminile Codrului”, in parteneriat cu Centrul Judetean de Conservare si Valorificare a Traditiei si Creatiei Populare Maramures si Asociatia de Dezvoltare „Pro Maja” din Bogdand.

…Paranoidul este retinut, defensiv, neincrezator si suspicios. Hipervigilent la actiunile celorlalti. Vede peste tot scheme si interese ascunse pana la conspiratii si cauta sa gaseasca probe pentru a le sustine. Se crede un fel de justitiar persecutat si este greu de lucrat cu el.

Se spune ca cu cat suntem mai aproape de cineva, cu atat vorbim mai incet. Tipatul, strigatul, zgomotul - sunt toate atribute ale indepartarii, nu neaparat ale departelui.

(ultima parte)

Cateodata ma gandesc la diferenta de traire si de lumi ce exista intre oameni. In timp ce noi stam seara captivi in fata televizorului, cel dintaiul furnizor de indobitocire ori ne pierdem vremea cu lucruri marunte, calugarii din munti, din schituri departate de lume, se roaga la lumina lumanarii. In taina, in infranarea trupului, in vorbe putine, spre mantuirea noastra. E la fel de adevarat ca altii sunt atat de incercati de   

Cel mai important lucru spus de Ponta in Baia Mare, din punctul meu de vedere, este anuntul ca in tandem cu Tariceanu va repune pe tapetul discutiilor parlamentare proiectul descentralizarii si regionalizarii. O initiativa a USL, care s-a blocat dupa ce UDMR a inceput sa solicite, sa ceara. La vremea respectiva i se spunea regionalizarea lui Dragnea, vicepremierul PSD fiind cel care s-a ocupat de acest proiect.

Trebuie sa recunosc ca m-am inselat in privinta procentelor pe care le-a muls Elena Udrea in Maramures. Chiar nu m-am asteptat la asa o performanta glorioasa. Mult mai bine a iesit, din cate am priceput, in strainatate, unde l-a batut pe Tariceanu, urmand imediat dupa Iohannis si Ponta.

In urma cu 14 ani scriam textele pentru ziarul la care lucram pe foi de hartie si le trimiteam pe fax. In oras, la multele publicatii ce mergeau pe atunci, la loc de cinste erau pixul si hartia. Eram fascinat de meticulozitatea unor colegi de la cotidianul cel mai vechi, ei aveau hartie de la tipar, hartie de ziar, coli impaturite si taiate in format mic, cam jumatate de foaie de caiet. Pe foitele astea ei scriau marunt, dar   

Romania e greu de urnit la urne. Secatuiti de sperante desarte, dezamagiri, minciuni si saracie, cei mai multi romani nu mai cred in nimeni si in nimic si nu-si mai doresc nimic. Ceilalti, cei mai multi, isi doresc ceva, dar nu stiu exact ce. Am tot citit sondaje despre ce fel de presedinte isi doresc romanii. Cele mai multe optiuni sunt: „de nationalitate romana”, „tanar”, „ortodox” si „cu experienta”.

Premiul Nobel la chimie pentru savantul german Stefan Hell a suscitat mult interes in presa si in diferite cercuri ale opiniei publice din tara noastra. Nascut la Arad (23 decembrie1962), dar plecat la 15 ani din Romania, cercetatorul de inalta clasa de la Gottingen a dat sa se inteleaga ca scoala pe care a facut-o in tara de origine a fost de calitate.