Editorial

Una din cele mai periculoase controverse din spatiul public contemporan si autohton este legat de ora de religie. Expresie a unei secularizari hidoase, ideea de a alunga religia din scoli este pur si simplu un demers menit sa slabeasca fibra cereasca a identitatii noastre umane, sa lase inimile copiilor prada unui modernism decadent si imputit de pacate. Sa lipseasca sanatatea morala a celor mai curati si tineri dintre noi de   

Incepusem sa fiu putin ingrijorat din cauza faptului ca nu prea mai intelegeam ce se petrece cu clasa politica. Deputatul PSD Cristina Dumitrache mi-a redat tonusul si mi-a infuzat o doza substantiala de optimism putin temperat. Duduia a cerut public legalizarea prostitutiei, sustinand ca, oricum, prostitutia este „o realitate de care nu putem face abstractie, o activitate generatoare de profit.”

Am fost printre cei care au criticat politica de dezvoltare a drumurilor romanesti, luand in considerare parerile celor care circulau des prin tara sau dupa discutiile nesfarsite pe acest subiect intre actorii politici principali ai acestor ani. Daca astia bateau campii, asa am facut si eu. Mi-am dat seama de asta umbland prin tara noastra, pe drumurile obisnuite, cele care exista dintotdeauna.

Sa stabilim de la inceput. Nu-mi place Udrea. N-am votat-o niciodata, cum nu l-am votat nici pe Nastase de exemplu. Dar si atunci, ca si acum, am spus ca nedreptatea care li s-a facut lor e mai mare decat eventuala dreptate care ni s-a facut noua, cetatenilor, vazandu-i pedepsiti. Si da, mijloacele conteaza.

Anul trecut a fost asezata in calendar Ziua Scolii Ardelene (11 octombrie). Am scris despre acest lucru si nu voi reveni acum cu alte amanunte. Dar, tot anul trecut, o editura clujeana si-a luat ca „nume de botez” aceeasi sintagma prestigioasa. Iar in sigla adoptata si inregistrata apare imaginea grupului statuar „Scoala Ardeleana”, ce sta de straja in fata celei mai mari si mai bune universitati romanesti -   

Ma gandesc de ceva timp sa abordez subiectul oximoroanelor postrevolutionare care ne inunda din toate „canalele” media si care, dupa mintea mea, nu sunt decat formule resapate, cosmetizate ale vechiului limbaj de lemn de genul: maturitate politica, constiinta civica, independenta justitiei, responsabilitate medicala, inteligenta emotionala, solidaritate sociala… in ultima instanta, nonsensuri gaunoase in gurile unor   

Ca oricare om incadrat istoric, traiesti cu stereotipurile dominante ale epocii tale. Printre ele se numara si convingerea ca Religia este ceva anacronic. Lumea este secularizata. Omul s-a maturizat. E autonom. Isi ia soarta in propriile maini. Crede in Stiinta, in Progres, in Umanitate. Afirmarea autonomiei lumii, a autosuficientei sale in termenii ratiunii, cunoasterii si actiunii nu este, in esenta, nimic altceva decat   

(partea a treia)

Vazui, pe un cunoscut post de televiziune, un grandios eveniment monden autohton in care cel mai de seama lucru erau hainele, nu oamenii care le purtau. Desi, cica, era o majora sarbatoare culturala toata lumea era fascinata de poleiala cladirii, de decorurile opulente si, nu in ultimul rand, de hainaretul ostentativ al cucoanelor si cuconilor participanti, toate superfilmate si publicitate de camerele de luat vederi.

Un preot catolic, bineinteles ca din Statele Unite ale Americii, ca numai acolo se pot intampla lucruri asa de iesite din comun, a fost mort timp de 48 de minute, dupa care a revenit la viata. Cazuri de moarte clinica s-au mai vazut, nu asta ar fi minunea cea mare, ci faptul ca preotul, cel putin asa sustine el, l-a vazut in minutele respective pe Dumnezeu. De aici incepe suspansul: cica Dumnezeu este femeie!

Am petrecut cateva zile intr-o excursie prin tara cu masina, ceva nou pentru mine, ceva placut, instructiv, mobilizant pentru alte astfel de excursii. As putea scrie multe, m-am gandit sa tin un jurnal de calatorie, dar nu am fost atent si dorinta a ramas in stadiu de proiect. Chiar si asa pot pune, in cateva randuri, nedumeriri, tristeti.