Editorial

Vine o vreme cand nu mai stim ce e acela inceput, cand ceea ce stiam devine, discret, un mare necunoscut, cand nu mai putem numara toate ranile ce ne-au durut... Vine o vreme cand vorbim despre oameni la timpul trecut...

(partea a doua)

Bai, frate, io credeam ca astia de la USL o sa lase luna asta sa treaca mai usor, ca o sa se iubeasca asa, mai cu tandreturi, ca februarie e o luna scurta, ce-i drept, da’ cu zile legate de Sfantul Valentin si de Dragobete, cu iubiri, tandreturi si pupaturi multiple, in forma continuata. Cand colo, astia si-o trag, fara nici o simtire, adica cu nesimtire, de fata cu toata natia, cu poalele-n cap si cu izmenele-n vine,   

„Dragostea este indelung rabdatoare, este plina de bunatate; dragostea nu pizmuieste; dragostea nu se lauda, nu se umfla de mandrie, nu se poarta necuviincios, nu cauta folosul sau, nu se manie, nu se gandeste la rau, nu se bucura de nelegiuire, ci se bucura de adevar, acopera totul, crede totul, nadajduieste totul, sufera totul. Dragostea nu va pieri niciodata”- Corinteni, 1-13.

Zilele trecute am avut una din marile dezamagiri ale ultimilor ani. Nu ca ar fi fost un lucru deosebit, dar este vorba de un prieten, si dupa atatia ani de presa, am crezut ca am trecut de bariera la care prietenii se opresc deoarece tu esti un ziarist ce incearca sa isi faca meseria in mod onest. Cei din presa nu prea au prieteni, i-au pierdut pe parcursul anilor din motive ce tin de aceasta meserie frumoasa, grea, stresanta,   

E foarte clar ca societatea actuala a intrat intr-o uriasa deriva. Se vorbeste de lipsa reperelor, dar orice element care s-ar putea constitui intr-un „reper” pentru „soliditate sociala” este urgent aruncat „peste bord” sau intr-un negru derizoriu.

- Viata cumpatata, in slujba binelui si a dreptatii, trebuie sa stea si la baza alcatuirii politice a unui stat.

„Afara era de mult primavara”, iar gandul lui Romulus Guga, autorul romanului Nebunul si floarea (in titlul sau original, care nu a putut sa apara astfel in anul 1968, cand a fost publicat, fiind Isus si ceilalti) este „toata noaptea am stat si m-am gandit: ce sa fac, cum sa alung moartea, moartea lui?”... Este intrebarea pe care ne-o punem cu totii, in multe din trecerile noastre prin semnul si lemnul crucii pe care   

(prima parte)

Romanul s-a nascut poet doar partial, ca-n rest s-a nascut potician de mare perspectiva. Ca dovada ca lucrurile stau astfel si nu in alt fel, un nene de la Forta Civica, Sorin Paler, hotarat nevoie mare sa candideze pentru ocuparea unui post in Parlamentul European, i-a lamurit pe jurnalisti de ce isi doreste acest lucru.

Am auzit demult o poveste. Intr-un oras, doi oameni ajung in fata judecatorului, unul vindea paine, celalalt carne. Brutarul se plange ca a cumparat un kilogram de carne si, de fapt, era doar o jumatate de kilogram. Si, pentru a dovedi asta, e pregatit s-o cantareasca in fata judecatorului.