Editorial

Circula un zvon prin targ, nu ca ar fi ceva iesit din comun, dar el se leaga de istoria neromantata a DGASPC. Sunt convins ca cititorii minunatului nostru saptamanal au asteptat cu nerabdare un nou episod din filmul „ce porcarii a mai facut Nicolae Boitor?”. Pai, filmul merge in continuare.

Cica nevasta lui B.B.King, croita dupa modelul „Big Mama”, s-a gandit sa-i faca o surpriza marelui chitarist si si-a tatuat cate un B imens pe fiecare fesa. La intoarcerea acasa a lui B.B.King, dupa un concert, nevasta-sa si-a dat jos chilotii tip parasuta si i-a aratat surpriza. B.B.King s-a uitat la grozavie, a cugetat vreo cateva secunde, dupa care, putin contrariat, a intrebat: „Who the fuck is Bob?”

In scoala nu-mi placea deloc istoria. Seaca, rece, aveam impresia totdeauna ca invat despre lucruri, date, cifre, obiecte, orice, dar nu despre oameni. Imi amintesc insa ca profesoara repeta ca morala, la fiecare poveste „Capul plecat, sabia nu-l taie”. Nu stiu daca de atunci sau mai tarziu am inceput sa fac alergie la expresia asta.

Satul de subiectul Boitor, am cautat sa scriu ceva, altceva! Parca aveam blocajul foii albe.

Cand punem in fata problemele romanilor din ultimele secole, decelam o idee majora. Daca n-ar fi fost barbati luminati care si-au pus vietile chezasie nu doar pentru propria devenire si propasire, ci mai ales pentru iluminarea si emanciparea tuturor celor de o limba si o simtire stramoseasca, probabil ca orizontul de asteptare nu ne-ar fi zambit magnific la anul de gratie 1918.

...„Deseori in anii din urma am cunoscut numerosi exponenti ai leadershipului autohton. Exista intre acestia o „subspecie” care intotdeauna a facut parada cu „competentele” ei manageriale, aerul occidental, privirea de „ansamblu” si „viziunea strategica”, look-ul „democratic”, lasand insa sa se perceapa o nepotrivire flagranta intre ceea ce ei incercau sa etaleze si ceea ce se simtea din conduita lor   

Undeva, intr-o biserica din Bucuresti (cred ca e vorba de Sf. Dumitru, dar nu am fost curios sa caut numele ei), inainte de Liturghia de Duminica...

(partea a doua)

(prima parte)

Stim, de la Camus, via Steinhardt, ca «vine mereu in istorie o clipa cind cei care afirma ca doi plus doi fac patru sint pedepsiti cu moartea». Sub domnia lui Robespierre afirmau ca doi si cu doi fac patru cei care se revoltau impotriva faptului ca niste oameni erau trimisi la ghilotina numai pentru ca se nascusera nobili. Sub Calvin la fel, cei care nu puteau sa nu se cutremure vazand ca sunt sortiti mortii toti cei care nu   

Ne-am tot intrebat de ce consilierii PDL si PPDD il sustin pe Boitor. Acum credem ca nu vor o schimbare la DGASPC deoarece nu vor sa se afle afacerile facute in mandatul pedelist. Noi suntem la usa descoperirilor si vom incepe sa aratam maramuresenilor cum se fac bani negri la DGASPC.