Editorial

... „Cum ii faci baie unui elefant intr-o cadita? Raspunsul e ca nu-i faci. Il lasi sa cumuleze jeg cat mai mult, si-l amagesti, din cand in cand, cu cadita pe jumatate umpluta, daca e cuminte.

Am mai scris despre datoria creaturii, care trebuie sa devina, la randul ei, un creator. Si de incercarile la care ea este supusa; si de destinul pe care trebuie sa si-l asume; sau de libertatea spre care, prin insasi natura ei, tanjeste.

(partea a sasea)

De praznicele mari, asa cum a fost si Adormirea Maicii Domnului, fiecare crestin se duce sa-l caute pe Dumnezeu acolo unde il trage inima si nadejdea mantuirii. Cu alte cuvinte, acolo unde fiecare isi simte implinita aspiratia catre cele sfinte si isi regaseste partea buna a propriei fiinte. Cand vine vorba de Maica Domnului, de slavirea si inchinarea cea de nepretuit in fata neprihanirii ei, cu atat mai mult simti nevoia de a   

Mi-am amintit de perioada in care mergeam destul de des la Mineralogie pentru a discuta cu Victor Gorduza despre flori de mina, despre geologie, mine si mineri. Era politicos, aveau un fel de ritual al primirii pe care nu-l mai vazusem la alte personalitati ale locului. In biroul destul de mic, era o masa mai lunga, „in jurul” careia stateam la povesti fascinante. De la el am invatat multe date, aspecte ale mineritului pe   

Nu stiu daca mai cauta cineva logo si brand de tara, dar cred ca sintagma care descrie cel mai bine poporul roman azi e replica din filmul „Filantropica”: „Mana intinsa care nu spune o poveste, nu primeste pomana”.

De regula, arheologul este si arheodoct. Adica stie de ce sapa intr-un anume loc si intuieste ce va gasi. Am vizitat recent impreuna cu sotia mea si cu Familia Stefan si Marta Marinca de la Limerick (Irlanda) Cetatea de la Porolissum. Mai corect ar fi trebuit sa spun ca i-am dus pe prietenii, care mereu imi vorbesc despre Budesti si Grosi, acolo unde m-am nascut eu, la Moigrad-Porolissum, cel mai nordic municipiu roman,   

Urmaresc cu oarecare amuzament dezbaterile in jurul candidaturii lui Klaus Iohannis la Presedintia Romaniei. Nu este suficient de spectaculos, spun analistii din platouri. Nu va fi suficient de polemic, spun altii. La fiecare cuvant pierde o mie de voturi, zice intelept un fost consilier prezidential. Nu de consens are nevoie clasa politica, ci de spectacol, spune faimosul guru din Gagesti. Stiti la cine ma refer.

In vremurile acestea ciudate cand, parca tot mai adesea nu ne mai vine sa credem ceea ce ni se intampla de cand scara de valori altadata impartasite s-a dat peste cap si a ramas asa, mi se pare ca asteptam prea mult de la ceilalti fara a ne mai asuma responsabilitati si asta nu numai din comoditate si oportunism cat si, mult mai rar, din teama de a nu gresi.

Se spune ca distanta intre genialitate si nebunie este, uneori, atat de mica, incat – cel putin in acceptiunea de rand – se confunda. Se spune ca trebuie sa fii nascut pentru a crea sau pentru a fi un punct de reper in orizontul in care ajungi sa faci performanta. Cred ca toate marile destine au la baza niste incercari, niste evenimente care, cel putin pe moment, sunt greu de inteles sau de acceptat pentru cei din jur.   

(partea a 5-a)