Editorial

(partea a doua)

Toamna pare cel mai potrivit anotimp pentru plecari singuratice. Fie ca te indrepti spre munti, acolo unde aduce cele mai mari bucurii si limpeziri, fie spre marea cea plina de neliniste, dar lipsita de vuietul turistic, fie spre padurea cea divin colorata, toamna este echilibrul perfect intre minunile celorlalte anotimpuri.

Guvernul incearca, prin metoda clasica a promisiunilor electorale, sa atraga tot mai multi simpatizanti in barca celor care vor vasli pentru ca Ponta sa ajunga primul carmaci al tarii. Mai ieri am aflat ca pensionarilor li s-a promis o marire cu 5% a parlitelor de pensii, hotarare care va fi pusa in practica de la 1 ianuarie anul care vine. Adica la anul si la multi ani!

Urmeaza alegerile alegerilor, adica niste alegeri cum nu au mai fost. Asa se spune, asa simt si eu cand ma uit pe canalele din televizor. Telecomanda geme de durere in incercarea mea de a gasi un program, o emisiune in care sa nu mai auzi ca ala este neispravit, iar celalalt este la fel. Trebuie sa ai nervi de otel ca sa repeti seara de seara acelasi lucru.

„Nemuritorul” Vasile Jacques Iamandi, un fost detinut politic cu o poveste demna de un film de actiune, povestea ca s-a imprietenit in inchisoare cu un taran analfabet extraordinar, de care a fost nedespartit apoi prin toate puscariile prin care a trecut, care fusese condamnat pentru ca s-a opus cand comunistii au venit sa-i ia capra. Era respectuos fata de cei cu carte, ca si toti taranii autentici si le spunea   

Ma pregateam pentru „prezentarea” lui Barrie Gilbert in deschiderea conferintei sale „Continuity of concepts” din 3 septembrie a.c. la Biblioteca din Baia Mare. Dar cum sa-l „cuprinzi in concepte” pe un om atat de „necuprins”? Sute de inventii, milioane de citari... Practic, desi in lumea cea mare a inventicii nu se obisnuiesc astfel de clasamente, ma gaseam in fata celui mai mare inventator american in viata,   

Adica Sublima Poarta ori, mai pe romaneste, Inalta Poarta deoarece prin ea au trebuit si mai trebuie sa treaca potentatii evului, fie ei oameni sau licurici, asa cum apar in perceptia natiei. Nu mai stiu exact (de parca as fi stiut vreodata) cand a inceput criza de lideri care ne-a dat pe mana fanariotilor, dar ma gandesc ca mai ales de atunci am invatat sa ne rezolvam problemele exclusiv prin jalba in protap, iar la o scara   

Am asistat, recent, la o liturghie unde preotul care era extrem de iubit de catre comunitatea lui trebuia sa se roage pentru cei care ii facusera o mare nedreptate. Cu lacrimi in ochi, si el si noi am impreuna - participat la actul slujirii. Intre revolta noastra si resemnarea lui, i-am remarcat un calm care m-a bulversat.

(prima parte)

Randurile de fata sunt scrise de un ortodox convins pe viata, iar titlul pare sa fie unul belicos. Nu este asa, in considerarea faptului ca Biserica Catolica trebuie sa fie o sora buna a celei ortodoxe. De la muzica gregoriana, trecand prin vazduhul sublim al goticului si terminand cu sfintii sai cei adevarati, catolicismul este, indubitabil, una din caile drepte spre Cer.

Bai, frate, se face, pana la urma, celebrul drum care o sa lege Baia Sprie de Barsana. Drumul asta minunat a mai inceput o data, da’ nu s-a terminat, din cauza de motive foarte obiective. Pres la CJ Maramures era, pe vremea aia, unu’ de-i zicea Mircea Man. Adica, dupa initiale, MM. Predestinat, adica…