Editorial

Intr-una din serile trecute am fost la o emisiune TV, la unul din posturile locale baimarene, subiectul fiind sedinta de colegiu director a DGASPC. Al doilea invitat a fost Nicolae Boitor. Am acceptat sa merg la emisiune din motiv de subiect. Sunt interesat de ce se intampla la DGASPC, ca atare, merg si la astfel de discutii, mai ales cand este si Boitor.

Nu sunt regalist, dar iubesc Regalitatea. Stiu istoria, dar o si invat din mers. Iar o idee „din mers” imi sopteste ca „dintr-un anumit unghi vedere” istoria postdecembrista a Romaniei incepe cu 18 ianuarie 1990, moment in care Regalitatea Romana, prin vizita Principesei Mostenitoare Margareta la Bucuresti, s-a reintalnit cu Istoria Romanilor. O istorie tumultoasa si tulburatoare, plina de protuberante, nereusite si   

Din discursul europarlamentarului independent Godfrey Bloom la Parlamentul European, 21 noiembrie 2013: „Domnule Presedinte, imi vine in minte un citat al marelui filosof american Murray Rothbard, care spunea ca statul este o institutie a jafului, iar impozitarea este un sistem prin care politicienii si birocratii fura bani de la cetateni pentru a-i risipi intr-o maniera rusinoasa.

Oamenii spun ca viata este un miracol. Si este. Cu toate aspectele ei, de la nastere Si pana la sfarsit, cu toate surprizele si provocarile ei. Cu bucuriile ei care ne fac sa plangem de infiorare, dar si cu supararile care cladesc arhitectura fiintei noastre. Bucuriile de azi sunt nostalgiile de maine, supararile de azi, e bine cand se transforma in amintirile cu zambete de peste ani... Oamenii fac lucrurile sa se aseze in   

(prima parte)

In urma cu doi ani, in vremea postului mare, ma aflam in Muntele Athos. De pe vaporul care talcuia apele spre portile manastirilor privirea se vroia doar spre lavra rusilor, cautandu-l cu dor nestins pe Sfantul Siluan. Doar la Prislopul lui Arsenie Boca am mai trait nesfarsirea asta a inimii. Sunt putine cuvinte pamantesti de rostit despre acest sfant athonit de o smerenie si iubire pentru oameni vecina cu nebunia intru   

Imi place din ce in ce mai mult Patriarhia Ortodoxa Romana. In postul Pastelui, oamenii de la respectiva institutie s-au apucat de numarat si autentificat oase de sfinti si sfinte, ceea ce nu-i un lucru rau. Sa stim si noi ce tucam, de cate ori si in ce pozitie. Bun! Treaba asta imi place.

Buni-mica era o bunica. Mai mica de statura. De la ea am invatat primele notiuni de economie, pe vremea cand invatam sa-mi prind cu nasturi cravata de soim al patriei. De la ea stiu ca, daca nu semeni, n-ai ce culege si ca, daca semeni grau, n-o sa culegi zmeura.

Parintele Arsenie Papacioc spune ca Neamul Romanesc a ramas in istorie pentru ca a avut putere de sacrificiu. A stiut ca nimic temeinic nu poate fi obtinut fara jertfa.

Putina lume stie ca a existat timp de mai mult de trei secole o „republica” a cazacilor zaporojeni, care a constituit in acea perioada o forta militara de temut. Pe fondul evolutiilor actuale din Ucraina e bine, cred, sa abordam si aceasta „felie” de istorie, mai ales ca dintre „hatmanii Ucrainei”, cum sunt mentionati liderii militari ai acestui stat al cazacilor de pe Nipru, trei sunt de origine romana (Danila   

Suntem aproape ca pe vremea democratiei lui Cleisthenes atenianul, adica, practicam un model de dinaintea erei noastre bazat pe selectarea ALEATORIE dupa avere si interese personale si de grup a cetatenilor care vor ocupa functiile guvernamentale, administrative si ale corpului legislativ.