Editorial

(partea a patra)

Ne-am pricopsit cu un nou guvern. Ceea ce nu-i chiar asa de rau, pentru ca orice guvernare, oricat ar fi de rea, e preferabila anarhiei. Cu Gabita Oprea ministru de Interne parca nici consolarea asta amarata nu-si mai are rostul. Generalul asta cu nenumarate stele se lipeste tot timpul de caruta guvernarii, cu toate ca e greu sa gasesti un om mai gol de continut decat el. Singurele lucruri in care exceleaza individul sunt   

„Pentru a iesi dintr-un univers concentrationar - si nu e neaparat nevoie sa fie un lagar, o temnita ori o alta forma de incarcerare; teoria se aplica oricarui tip de produs al totalitarismului - exista solutia (mistica) a credintei. Despre aceasta nu va fi vorba in cele ce urmeaza, ea fiind consecinta harului prin esenta selectiv. Cele trei solutii la care ne referim sunt strict lumesti, au caracter practic si se   

La rubricuta mea, din aceasta saptamana, dupa ce am meditat asupra situatiei create am hotarat sa ii raspund directorului de la Directia Muncii, Ovidiu Morar. Domnia Sa a postat un comentariu la textul cu Nicolae Boitor, de saptamana trecuta.

Consiliul Local si primarul comunei Basesti, prof. Ioan Calauz, mi-au oferit, de Ziua comemorativa a lui George Pop de Basesti, titlul de cetatean de onoare. Am spus-o si pe scena si marturisesc si aici in scris. Nu cred ca merit aceasta mare „cinste”, daca tin cont de faptele mele intru „cinstirea” lui Badea George – Batranul Natiei.

Vremurile sunt tot mai alienante, cel putin asa le percep eu, oamenii sunt tot mai debusolati, iar cei fara autocenzura, fara principii, sunt in largul lor, pentru ca lor oricum nu le pasa chiar de nimic in afara de propria persoana.

M-au preocupat mult si de mult lasarile noastre romanesti. Lasare, apasare, delasare, nepasare - sunt cateva notiuni care se refera la stari omenesti pe care le resimtim din plin in diferite momente ale existentei noastre. Mergand inspre radacina cuvintelor, toate pornesc de la - astazi-banala - sare.

(partea a treia)

In fiecare inceput de an pornim cu ideea ca mai rau si mai prost de atata nu se poate. Culmea este ca fiecare an tine sa ne contrazica. Se poate. Prestatia astora care ar trebui sa ne reprezinte interesele e edificatoare in acest sens.

Pe vremea cand eram in liceu, tineam un soi de jurnal filosofic, cu citatele celebre pe care le gaseam prin carti. Tin minte ca am staruit multa vreme la suferinta, considerand atunci ca e singura care slefuieste caracterul. De atunci, am inceput sa cred ca limita de rezistenta a oamenilor e diferita si nu poti invinui pe cineva care sufera la fel de mult pentru o unghie rupta ca si altul care a pierdut un lucru real si cu   

Subiectul politic al saptamanii ce a trecut a fost cearta din USL. O criza politica ce trage inapoi tot ce s-a dus inainte, daca s-a dus.