Editorial

Sfarsit de saptamana calduros, dupa multe saptamani in care am stat cu incalzirea mergand. M-am hotarat sa merg intr-o mica drumetie prin imprejurimile orasului. Am luat harta si am pus degetul pe un loc, fara sa ma uit, spunandu-mi ca hazardul ma va scoate din incurcatura.

Imi place sa citesc memorii, si mai ales jurnalele unor oameni aflati la apusul vietii cand, mai intelepti, mai satui de ifose, fasoane moderne si vindecati de stereotipuri, isi asuma curajul si libertatea de a fi ei insisi. De fiecare data, la finalul cartii, am aceeasi uluire: cum se face ca vorbim de evolutie in cazul omului cand mereu, fiecare generatie o ia de la zero?

Dictionarul explicativ al limbii romane nu cuprinde acest termen: expedienta. Gasim in schimb: „a expedia”, „expedient”, „expediere”, „expeditiv”, „expeditor”, „expeditie”. Sper ca la o noua editie lingvistii din Academia Romana, sub imboldul cercetatorilor de la Institutul de Lingvistica „Iorgu Iordan”, vor ac-cepta si „evidenta” acestui nou/vechi cuvant in limba romana.

Minionii exista de la inceputul timpului. Ei au fost, sunt si vor fi pentru eternitate acolitii, agentii, banditii, curtenii, gangsterii, lacheii, oamenii de incredere, slugoii, simpatizantii, sustinatorii, pupi-n...istii ticalosilor si nemernicilor.

In ultimele saptamani, mai precis de cand s-a apropiat intrarea in Postul Mare si apoi odata intrati in aceasta perioada atat de importanta a Postului, am incercat sa va facem a intelege autenticul sens al Postului, modul de abordare a acestei perioade, precum si prezentarea unor randuieli specifice doar acestei perioade. Insa, nu vom putea realiza cu adevarat ce inseamna perioada Postului pentru noi, daca participarea la   

Am urcat cu Stefan pe muntii care inconjoara micul oras Brixen, din Nordul Italiei. Dupa o urcare destul de lunga, am stat intr-o tacere desavarsita si am admirat crestele dolomite, scaldate de soarele unei zile superbe. Dantelarie aparte, jocuri de lumini si zapada, inaltimi de nepatruns, ascutimi covarsitoare – sunt cateva din cuvintele, putine de altfel, care ar putea descrie nobletea linistii de nepatruns a unui peisaj   

(partea a patra)

In a treia duminica din post, lumina liturgica se revarsa in inimile oamenilor in forma sfintei cruci. Apogeu simbolic al lumii crestine, crucea exprima in chipul cel mai adanc taina indumnezeirii. Deopotriva mistica si sfasietoare, crucea ridica esential si cuprinzator amprenta ontologica a intregului univers si a fiecaruia dintre noi in parte.

Nu mi-am propus niciodata sa numar cate articole am scris de-a lungul timpului, cate pagini insumeaza textele respective, cate randuri si cate litere am insirat. Probabil ca sunt prea multe in raport cu valoarea lor si prea putine in conditiile in care as fi fost mai dibaci in ale scrisului, dar astea sunt lucruri minore.

Am intrat intr-o cafenea, ceea ce se intampla foarte rar, dar fortat de imprejurari, asteptam sa vad ce este intr-o cafenea a anului 2016. De multi ani nu mai fumez, nu mai beau cafea.

Un copil isi privea bunicul scriind o scrisoare. La un moment dat, il intreba: – Bunicule, ce scrii acolo? Scrii o poveste care ni s-a intamplat noua? Sau poate e o poveste despre mine…