Editorial

Cand soselele trec printre podgorii renumite, calea respectiva este botezata turistic „Drumul Vinului”. Am trecut pe multe astfel de artere de circulatie atat la noi in tara, in diferite zone vini-viticole, cat si in Italia, Franta, Germania, Spania....

Vin alegerile. Data trecuta ati dedus ca este vorba despre ceva stiintific... Vom continua in acelasi ton, ajutati de acelasi autor, care ne indulceste cu:

Desi finalitatea sa este sarbatoarea Invierii Domnului, Postul Pastelui are la sfarsitul fiecareia din saptamanile sale un popas special – o anticipare a acelei finalitati. Sunt doua zile cand se savarseste Sfanta Liturghie – Sambata si Duminica – care in calatoria duhovniceasca a Postului au o semnificatie deosebita.

Traiesc, dupa douazeci de ani, starea de comuniune care mi-a dat o bucurie de nedescris pe pamintul Siciliei. Imi aduc aminte ca in dimineata plecarii, un prieten din Egipt a facut gest superb: s-a trezit odata cu fiecare grup, devreme in noapte si l-a insotit, in drumul pina la aeroport, timp in care citea din Coran versete de slava. Era probabil o ruga pentru a-i pazi pe cei ce calatoresc, un transfer de suflet si de fiinta   

(partea a treia)

Viata unui slujbas al statului care lucreaza in inchisoare nu e simpla daca exista angajament interior pentru a ramane vertical. Daca, prin voia Domnului si ca urmare a meritelor profesionale, vremelnic te pricopsesti cu staretia unei temnite, lucrurile se complica serios.

Aproape era sa-l uit pe Catalin Voicu, individul ala dubios cu moaca de porc mutant caruia i-a crescut mustata, da’ uite ca nu se poate uita asa de usor, pentru ca gretosul a revenit printre oamenii liberi, dupa ce a fost eliberat din temnita. Din aia sapte ani pe care ii avea de executat, infractorul a stat ascuns numai patru ani si vreo doua luni, da’ nu asta e marea problema. Mai enervanta decat eliberarea jegosului e   

Am fost la deschiderea Clubului liberalilor din Baia Mare, mai mult sa ii vad pe membrii fondatori ai filialei maramuresene a PNL.

Am vrut sa va scriu de multe ori. De pe vremea cand comentam cu patos celebra dezbatere electorala cu Victor Ponta in care v-am vazut stangaci, nepregatit si usor timorat. Strigam in sufragerie ca la stadion si imi faceam de lucru prin bucatarie sa nu vad cum o „incasati”. Dar v-am cautat scuze, v-am potentat punctele forte si, bineinteles, v-am votat.

Cand vorbim de „spiritul Blajului”, gandul ne duce instinctiv-cultural la carturarii acestei urbe transilvane de stirpe aleasa si la modul in care au „inraurit” acestia vietile spirituale ale altor cetati. Mai ales in perioade in care lucrurile stateau in cumpana, iar nedreptatile impotriva romanilor nu puteau genera decat „miscare nationala” si/sau „emancipare culturala”. „Dascalii Blajului” au devenit   

...„Nu este clar inca daca discursul politic propriu-zis a aparut odata cu afirmarea retoricii sau odata cu inventarea politicii in sine, desi problema este fara indoiala, in mod ironic, una caracteristica oricarui homo sapiens sapiens care se respecta. Si daca un homo faber ne-ar vorbi de prima posibilitate, un homo politicus si-ar respecta cu strictete Egoul, gasindu-l in cea de-a doua. Ce trebuie sa faca un discurs? Daca