Editorial

Dintre toate randuielile liturgice apartinand Postului Mare, una este de o importanta cruciala pentru intelegerea acestuia, iar aceasta, fiind specifica Ortodoxiei, este in multe feluri o cale spre intelegerea traditiei sale liturgice.

Daca esti calm, cind toti se pierd cu firea In jurul tau, si spun ca-i vina ta…

(partea a doua)

Despre post s-a scris mult. Cu trairea e mai greu. Postul trebuie sa-l indeplinesti, mai putin sa-l vorbesti.

Ca oricarui om sanatos la cap, imi plac vestile bune si daca astea vin de Buna Vestire, cu atat mai sucara mi se pare treaba. Io-s mai sceptic de felul meu, asa ca am ezitat putin in a-mi manifesta bucuria plavana afland buna vestire ca l-au arestat pe Neculai Ontanu. Bine am facut, pentru ca, dupa cateva ceasuri, l-au eliberat, asta fiind, in mod evident, reaua vestire.

Au inceput sa se umple tarabele din piata si galantarele din aprozare si supermarketuri cu verdeturi. De la salata, spanac, la patrunjel frunze sau marar verde. Care mai de care mai mari, voluminoase, ma refer la salate, de te intrebi cu ce le-or fi hranind producatorii.

Intr-o dimineata friguroasa, am auzit o poveste la radio: se zice ca doi oameni, unul bogat si unul sarac decid sa plece intr-un pelerinaj spre Tara Sfanta. Primul, cel bogat, ii spune celuilalt ca de felul in care pregatesti o actiune depinde reusita ei si il intreaba ce are de gand sa ia cu el. Saracul ii raspunde ca si-a pregatit doar o sticla de apa si o punga de orez. Celalalt il cearta, aratand ca el are o lunga lista de   

In urma cu cateva luni „ne-a biruit gandul”, cum ziceau cronicarii, sa procedam la alcatuirea unei lucrari cu acest titlu, in care sa cuprindem legaturile sinergice dintre un spatiu cultural fascinant si o institutie fundamentala pentru evolutia spiritualitatii romanesti. Ideea parea si pare justificata, mai ales din considerente de rezonanta unificatoare, stiut fiind faptul ca Academia si-a deschis portile pentru   

„Nu conteaza cel ce critica, nici cel care atrage atentia asupra sovaielii unui om puternic sau asupra a ceea ce putea fi facut mai bine.

Dintre toate cantarile si rugaciunile din timpul Postului Mare, o singura rugaciune poate fi considerata rugaciunea specifica a acestuia. Traditia o atribuie unui mare invatator al vietii duhovnicesti - Sfantul Efrem Sirul – supranumit si „alauta Duhului Sfant”:

Intru, ca de obicei, in fiecare oras strain pe care il vad, intr-o biserica. Nu caut o biserica anume, desi mi se intampla, aproape intotdeauna, sa intru in catedrala cea mai reprezentativa, din centrul orasului. Bologna e unul din miile de locuri unde m-am oprit, pret de cateva minute, spre a da Slava lui Dumnezeu. Pentru mama. Pentru familie. Pentru cei dragi. Pentru cei saraci, pentru cei orfani, pentru cei nenorociti,