Editorial

(partea a cincea)

De multe ori lucrurile cu adevarat grele si bune trec neobservate. Fiindca e vorba de seriozitate si normalitate.

Majoritatea celor care critica Uniu­nea Europeana sunt mari beneficiari ai bunastarii europene. Si nu trebuie sa mergem la Bucuresti pentru a ve­dea acest paradox. La fel se intampla in nord, sud, est sau vest.

Saptamana trecuta s-a stins, la fel de tacut pe cat a trait, unul dintre cei mai Mari oameni pe care i-am cunoscut: prof. Dr. Nutu Rosca. Un om cu o viata impresionanta, o cultura si o putere de munca fantastice, dar mai ales o omenie si o smerenie iesite din comun.

Prin anii ’70, cand lucram ca ziarist la „Nazuinta” din Salaj, am invatat foarte multe elemente de ancorare a infor­matiilor in decupaje reale. Nu pun acum in discutie tot ce era ideologizat, caci lucrurile sunt clare, dar am avut privilegiul si eu si colegii mei de la Sectia probleme cetatenesti (Valer Hossu, Ion Onuc Nemes, Eugen Teglas) sa scriem in stil „liber”, astfel incat tot ce s-a acumulat sub semnaturile   

Inca din vechime, inteleptii vremurilor au incercat sa rezolve problema raportului dintre om si bunuri, acordand prioritate acestora din urma, in sensul ca fara ele existenta umana ar fi de neconceput.

(partea a patra)

Se pare ca lucrurile care trebuie sa se intample se intampla tot mai rar, iar cele care nu ar trebui sa se intample se intampla tot mai des.

Evenimentele politice din ultimele zile m-au determinat sa stau in fata televizorului mai mult decat as fi dorit. Povestea valizei cu documente si multe fotografii poate fi captivanta, daca afli rapid ce este pe acolo. Dar televiziunile, unele, lungesc subiectul si repeta la nesfarsit imagini si hartii de ajungi sa te scarbesti. Asa ca am lasat telecomanda si am trecut la calculator, locul in care omul modern se relaxeaza.

Anul Centenar se apropie de final si, de de­parte, mi se pare ca singurul proiect natio­nal care va vorbi peste alt secol despre anul 2018 este Catedrala Mantuirii Neamului. Insa, cu cat ne apropiem de data inaugurarii – 25 noiembrie 2018 - cu atat exista tot mai multi critici si tot mai multi spectatori care nu se intreaba retoric de ce nu s-a facut si altceva semnificativ in afara de Catedrala, ci, culmea, de ce se   

Sub presiunea lucrurilor ce inunda realitatea imediata, spatial si temporal, imi vine foarte des in minte un citat din Eminescu, gasit inca in acea tinerete care era foarte avida de adevaruri: „Neno­ro­cirea cea mai mare care ni se poate intampla nu este ca vom pierde si ramasita unei pretioase provincii pierdute, putem sa pierdem chiar mai mult decat atata, increderea in trainicia poporului roman”.