Editorial

Cand am deschis plicul trimis de Egon Vedrody din Bratislava continand albumul documentar „Dejini a genealogia sl'achtickeho rodu”, am rostit un „gau­deamus igitur” solemn si prietenos. Lu­cra­rea, desi publicata in limba slovaca, este foarte accesibila datorita ilustra­tiilor, notelor de subsol, transcriptelor, pecetilor si altor elemente ce au cores­pondente usor cognoscibile.

„Caci ce-i foloseste omului sa castige lumea intreaga, daca isi pierde sufletul, sau ce ar putea sa dea omul in schimb pentru sufletul sau?”. Ce logica fru­moasa si adevarata gasim in aceste cuvinte rostite de Fiul lui Dumnezeu. Caci chiar daca ar castiga lumea toata si si-ar mentine viata, dar si-ar pierde sufletul, ar pierde totul, fiindca nimic nu poate fi pus in balanta cu sufletul, intru­cat sufletul este de origine   

(prima parte)

De multa vreme ma bantuia gandul unei ascensiuni pe varful Ineu din Muntii Rodnei.

In sfarsit, dupa aproape un an a venit si motivarea sentintei procesului lui Dan Parcalab, daca il mai stiti, ziaristul ala barbos ce scria editoriale bune, poate cele mai bune din Ardeal.

„Crestinismul neajutorat si neputincios este o conceptie eretica deoa­rece nesocoteste indemnul Domnului (Matei 10, 16: „fiti dar intelepti ca serpii si nevinovati ca porumbeii”) si trece peste textele Sfintului Pavel (Efes. 5, 17: „Drept aceea, nu fiti fara de minte”, II Tim. 4, 5: „tu fii treaz in toate...”, 7/7. 1, 8: „sa fie... treaz la minte” si mai indeosebi I Cor. 14, 20: „Fratilor nu fiti copii la   

Mi-e atat de drag poetul nostru IOAN ES. POP, incat ceea ce recunosc acum ar trebui sa-mi dea un sentiment de rusine. I-am citit abia dupa trei ani cartea de interviuri „fete jupuite”, aparuta la „casa de pariuri literare”, iar acest interval imi da senzatia pe care o incearca un bolnav cro­nic ce nu-si urmeaza tratamentul anual.

Cuvintele „Cel ce va voi sa-si mantuiasca sufletul sau, si-l va pierde”, adresate lui Petru de catre Hristos, par greu de inteles pentru cei de azi. Cum adica? De ce vrand sa-ti mantuiesti sufletul, ceea ce este tot ce poate fi mai normal, ti-l pierzi, ceea ce nu pare normal si logic?

(ultima parte)

Sunt cateva lucruri pe lume greu de descris in cuvinte. Atat de tainice si de fermecate incat orice descriere, fie ea cat de subtila si expresiva, sfarseste prin a fi o nepu­tinta, o zadarnicie.

Am scris textul despre colonia pictorilor, suparat de situatia de acum. De multe luni incerc sa vad, cand trec pe acolo, o miscare, ceva ce arata ca acolo lucreaza cineva. Nu am vazut nimic, nu am auzit nimic, totul este pustiu si cenusiu. In timpul scandalului legat de colonie si modernizarea acesteia am asistat la unele confruntari intre cei pro si cei contra.