Editorial

1. Acum, mai la batranete, pot sa spun ca fara Dumnezeu si fara nemurire nu exista adevar.

Observand mersul lumii, cu deosebire derapajele care marcheaza contemporaneitatea noastra, iti vine sa te gandesti ca Bunul Dumnezeu nu poate sa ne abandoneze de tot, decat daca aceasta etapa face parte din proiectul Sau. Ce-i drept, oamenii care traiesc cu intensitate zilele cu probleme, ce par a depasi pu­terea noastra de intelegere, mai au speranta de indreptare, oricat de grave ar parea dificultatile.

Maritul si minunatul mare mucenic Gheorghe, a trait in vremea imparatului Diocletian, tragandu-se din Capadochia, de neam stralucit si luminat, din ceata ostasilor ce se chemau tribuni; iar cand a fost sa patimeasca era la cinstea dregatoriei de comis.

(partea a treia)

Duminica, mai spre seara, ma gandeam la una dintre suferintele perene ale jurnalistului. De fapt, la un subiect de articol.

Io, ca tot romanul, priceput la fotbal si impartial, inteleg foarte mult din sportul asta cu basica si cu cat intaleg mai mult, cu atata pricep mai putan. Stiu cand ii gol, cand ii ofsaid si cand ii fault, am priceput cum sta treaba cu fanta de lumina si cu cartonasele galbene si rosii, ca albastre nu-s, da’ alte treburi mi-s neclare si-o ramas nela­murite.

Zilele trecute am fost prin Baia Mare. De la punctul A am plecat spre punctul B cu un taxi comod. Afara cald, foarte cald, iar soferul a lasat geamul jos, asa ca cele 27 de grade ale domnului Celsius ma loveau in plina fata.

Suntem o tara fara lideri, fara directie, fara forta, uneori fara o identitate asu­mata, dar avem, cu siguranta, paradoxuri. Dupa ce am auzit, saptamana trecuta, ca traditionalul cos cu bucate sfintit la Inviere contine mai nou si „traditionalul” ananas, m-a pufnit intai rasul si apoi plansul.

In toate timpurile si la toate neamurile, poetii si-au cucerit loc central in „cetatile spiritului”. Unii pentru ca au cantat eroii, altii pentru ca au preaslavit victorii armate… Unii pentru ca au facut cele mai frumoase descrieri ale unor paradisuri naturale sau etnice, altii datorita implicarii lor in „bataliile cuvintelor”. Dar, foarte adesea, motivul gloriei poetice a venit chiar din talentul pus in opera prin   

„Penticostar: o, carte veselitoare! Si decat toate cartile mai poftita. O, carte nepretuita! Si decat aurul cel lamurit mai stralucita. Cincizecelnic, carele in sineti cuprinzi numai pre cele cincizeci de zile mai veselitoare ale anului si tainuit arati pre incepatura vietii cei fara de moarte, pre veselia cea pururea fiitoare a slavei cei vesnice, pre veacul cel fara de sfarsit, pre cel dupa invierea cea de obste asteptat   

(a doua parte)