Editorial

In ultima perioada de timp, blocul in care locuiesc a fost sufocat, la propriu, cu brosuri publicitare ale marilor magazine din Baia Mare. De la Kaufland, la Penny Market si multe altele ce isi duc traiul pe la Mall…

Acum scriu despre Doina Cornea, dar in locul ei ar putea fi pus numele oricarui erou contemporan. Sincer, din pacate, nu se mai astepta nimeni sa fie altfel, pentru ca lipsa de recunostinta si de cultura a normalizat anormalul.

Cat e de important accentul in limba romana, observam doar atunci cand auzim rostindu-se expresii „nefericit accentuate”! Nu fac trimiteri „bibliografice” la cazuri contemporane, deoarece in rubrica de fata nu mi-am propus sa cobor la situatii ce injosesc „firea spirituala” a omului.

Inaltarea la Cer a Mantuitorului Hristos este evenimentul care incheie lucrarea mantuitoare a Fiului lui Dumnezeu. Dupa acest eveniment atmosfera era cu totul diferita fata de cea din momentul rastignirii. Apostolii sunt stapaniti de alte sentimente, intrucat „se intorc in Ie­ru­salim cu bucurie mare” (Luca 24,52).

(partea a doua)

Linistea si pustiul muntilor se apropie de sfarsit. Nu ca ar navali ceva hoarde zgomotoase in vazduhurile alpine, dar e vremea ca mioarele sa urce in pajistile cele inalte. Desi am fost chemat pe la multe sambre, anul acesta nu am reusit sa ma bucur de nici una.

Nu inceteaza sa ma uimeasca Vasilica Viorica Dancila, o melteanca de neam prost, ajunsa intr-o functie care-i depa­seste cu mult posibilitatile intelectuale. Dupa ce presedintele tarii i-a cerut de­misia, proasta partidului a tinut sa precizeze ca nu-si va da demisia sub nici o forma. Nici nu ne interesa sa-si dea demisia in forme multiple. Una era de ajuns, dar se pare ca fomeia-i proasta, da’ hotarata, si nu se da dusa   

Au fost aceste zile libere, iar lumea parca a innebunit. Toti vor sa plece mai repede acasa de la serviciu, sau daca se poate sa nu mearga deloc. Daca sunt doua zile libere s-ar dori trei sau patru si tot asa. Se fac planuri de mers cat mai departe si pe bani cat mai multi. Am devenit un popor dependent de aceste libere care apar la tot felul de ocazii. Unele sunt justificate, dar altele nu fac decat sa arate celor multi cine   

„Regret profund ca tot ce gandesc si tot ce vorbesc cu oamenii nu poate fi inregistrat. Pentru ca raman atatea lucruri nespuse, neexprimate, iar acestea sunt cele mai pretioase, importante si frumoase.

La ziua „mantuirii neamului romanesc”, de la 1 decembrie 1918, cea mai rostita sintagma a zecilor de mii de romani, adunati la Alba Iulia, a fost „De la Nistru pan’ la Tisa”. Versul poeziei emines­ciene „Doina” ajunsese foarte cunoscut in toate teritoriile romanesti, dupa momentul primei lecturi in saloanele „Junimii”, din seara zilei de 17 iunie 1883.

Nu trebuie sa fii un foarte bun cunoscator in cele ale filosofiei ca sa-ti dai seama ca femeia lipseste aproape cu desavarsire din acest domeniu, unde barbatii sunt atat de prezenti. Nici in teologie lucrurile nu se prezinta cu mult diferite.