Editorial

(partea a doua)

Ma intorc acasa, pentru cateva zile, din pelerinajele mele de dincolo de Prut.

Am ajuns sa traim si aceste minunate clipe de intensa traire emotionala, cand sute de mii de oameni se pregatesc sa-si miste fizicul spre Bucuresti, ca sa sus­tine ei familia traditionala in Romanica. Șefii ai mai mari ai partidelor care conduc tara si care-s niste bulangii, dupa parerea mea, dau egzamplul al mai sucar de familie traditionala: Dragnea cu concubina lui, o tuta care nu s-a remarcat decat prin faptul ca a facut   

Zilele calduroase de acum au scos in evidenta un fapt ce pe o vreme mai rece parca nu e asa de tragic. Baia Mare este sufocata de masini. Bengoase, rable, tot mai multe, masini normale si de toate marcile fac ca circulatia rutiera in targ sa fie un chin pentru soferi, dar si pentru pietoni.

Am urmarit-o mult timp. Vine zi de zi si asteapta, langa un cantar vechi si trei perechi de ciorapi insirati pe o punga de plastic. Pe chipul palid, brazdat de riduri, in care pare ca lacrimile au sapat „santuri adanci”, doar ochii par vii. De cate ori vad ca cineva cumpara o pereche de ciorapi de la ea, ma gandesc la cuvintele unui duhovnic contemporan, care ne indemna sa invelim pomana pe care o dam, in demnitate.

Ca unul care stie direct de la sursa situatia romanilor din sudul Basarabiei (… In anul 2014 am infiintat Coltul Romanesc la Universitatea B. P. Hasdeu din Cahul!), imi permit cateva sublinieri transante. Aceste localitati din fostele judete romanesti Cahul, Bolgrad si Ismail au fost mereu in bataia vanturilor istorice si pe tabla de revendicari majore atunci cand se incheiau razboaiele in regiune.

Fiecare zi a calendarului bisericesc este consacrata cinstirii unuia sau a mai multor sfinti. Ar putea parea oarecum nea­ve­nit faptul ca Biserica Ortodoxa a randuit ca una din Duminicile de peste an, respectiv prima dupa Rusalii, sa fie inchinata cinstirii tuturor sfintilor.

(prima parte)

Asa se numesc bomboanele pe care le-am adus fiului meu, la reintoarcerea din ultima aventura de peste Prut.

Sunt destul de atent la comportamentul in trafic al soferilor, al posesorilor de masini, eu fiind pasagerul din dreapta, adica nu conduc! Probabil, deformatie profesionala. Nevoie de amanunte, detalii, din orice! Și cum urmaream o masina ce intrase pe niste stradute, din deja foarte aglomeratul nostru oras, am ajuns in parcarea de la Lidl. Pe Cosmonautilor. Aici am vazut o chestie, un fel de tupeu maxim al unui cetatean, in   

Eram copil de vreo 5 sau 6 ani cand, pentru ca m-am jucat in fata casei cand venea preotul cu Crucea, strabunica m-a luat la o discutie serioasa explicandu-mi ca exista o vreme potrivita pentru toate si ca, amestecand vremurile si menirea lor, e un lucru neintelept.