Editorial

In vremurile in care predam filosofia la ultima clasa de liceu, cel mai fascinant subiect de meditatie era timpul.

In fiecare dimineata vad aceeasi scena de la geamul camerei apartamentului in care locuiesc. Un tip, cu o punga in mana, vine pe iarba dintre blocuri si in­cepe sa imprastie paine. Pentru porumbei!

In urma cu cateva decenii, Ion Ratiu, parafrazandu-l pe Voltaire, dadea o definitie superba pentru democratie: „Voi lupta pana la ultima mea picatura de sange ca sa ai dreptul sa nu fii de acord cu mine”. De atunci, generatiile, termenii, principiile s-au schimbat ra­dical. Și nu in bine.

Scriu aceasta insemnare cu o dragoste netarmurita si greu de marcat prin cuvinte. In lumea marilor istorici romani, Clujul a inscris cateva nume absolut remarcabile, care au adus stiintei nationale contributii inestimabile.

Filozoful german Friederich Nietzsche, de altfel fiu de pastor protestant, a facut eforturi mari de a intoarce crestinismul pe dos si a-l schimonosi, spunand ca acesta „sacrifica intreaga libertate a omului, toata mandria si toata increderea spi­ritului in sine insusi”. Cu alte cuvinte, crestinismul ar inrobi si ar mutila perso­na­litatea omeneasca, acuzand cresti­nis­mul de cruzime si de blazare a constiintelor   

(partea a sasea)

Trecem la al doilea episod al aventurilor aviatice. Poate fiindca m-am plans ca la Chisinau nu ploua aproape deloc si e foarte cald, in vinerea in care trebuia sa zbor spre casa se lasa cu furtuna.

Am urmarit zilele trecute o dezbatere politica televizata, pe un canal national. Eterna confruntare intre pesedisti si cei de la partidele din opozitie. Avem iluzia ca batalia politica romaneasca este la acelasi nivel cu cea din democratiile europene, cele la care ne raportam tot timpul. In fond si noi avem putere si opozitie, iar disputa intre ele reprezinta jocul democratic ce are rezultate benefice. In teorie!

Am urmarit zilele trecute o dezbatere politica televizata, pe un canal national. Eterna confruntare intre pesedisti si cei de la partidele din opozitie. Avem iluzia ca batalia politica romaneasca este la acelasi nivel cu cea din democratiile europene, cele la care ne raportam tot timpul. In fond si noi avem putere si opozitie, iar disputa intre ele reprezinta jocul democratic ce are rezultate benefice. In teorie!

Se povesteste ca, Petre Tutea, intrebat odata de unul din gardienii din temnitele comuniste cum e posibil ca un om atat de inteligent ca el sa creada in Dumne­zeu, a raspuns senin: „Din orgoliu”. „Cum adica din orgoliu?”. „Sunt atat de mandru incat nu pot sa cred nicicum ca-s facut din maimuta!”. Din pacate, as­tazi, cei care sunt inteligenti considera ca e obligatoriu sa nu creada in Dumnezeu.

Nu pot fi asezate in casete de gand toate ideile ce ne framanta reverberate social. De aceea, uneori trebuie sa le ordonam in cataloage colective. Iata cateva decupaje care asteapta de zeci de ani sa primeasca un tratament individualizat.