Editorial

Zilele trecute a aparut un raport despre cele mai poluate orase din Romania. Daca citesti, te dumiresti. E un raport global realizat de o platforma, una ce-i zice AirVisual, care colecteaza date in timp real.

Pe doamna Elena am cunoscut-o la Aiud. Venise impreuna cu doamna Maria Trifan, fiica fostului detinut politic Traian Trifan, unul dintre „sfintii inchisorilor”. I se spunea „ca­lu­garita”, pentru ca a fost calugarita, alungata din manastire si persecutata de comunisti. Traia insa si acum ca in manastire, foarte modest, simplu. Are aproape 90 de ani si e bolnava de cancer.

Fara elite e prea frig si prea intuneric prin istorie. Aceasta e concluzia pe care o trag toti cercetatorii atunci cand sunt nevoiti sa cultive biografismul ca demonstratiune explicativa.

Invatatura despre post este veche. Profetul Isaia, care a trait cu cateva sute de ani inainte de Hristos, transmitand cuvintele Domnului a dat o interpretare frumoasa postului: „Nu stiti voi postul care-Mi place? Rupeti lanturile nedreptatii, dezlegati legaturile jugului, dati drumul celor asupriti si sfaramati jugul lor.

Preocupati de mizeriile noastre interne, uitam ca, odata cu ade­rarea Romaniei la Uniunea Eu­ropeana la 1 ianuarie 2007, de­ciziile importante nu se mai iau la Bucuresti, ci la Luxembourg sau Haga, prin urmare ar trebui sa fim preocupati si de politica euro­peana, deci ar trebui sa cunoas­tem atat Constitutia Romaniei, cat si „constitutia” UE, dupa unii tratatele UE.

Intrebare: Sa continuam sa ne cu­noastem fratii din Transilvania, locul de unde ne-am pornit periplul economic prin tara?! Raspuns: O sa vorbim de zona Banatului care cuprinde orase mari precum: Timisoara, Arad si altele pe masura Baii Mari: Resita si Hunedoara.

Nu, nu e vorba de balet. Sau poate ca da. De un balet cu totul special, cel al varfurilor de munte.

A aparut in dezbatere publica noua lege a minelor, un proces oarecare, in urma caruia se va prezenta forma finala a legii, dupa care se va merge pe fluxul legal spre adoptare. Ar fi o victorie, aparitia legii. Unii se intreaba la ce ne mai trebuie o astfel de lege a minelor, daca nu mai avem mi­nerit?

Suntem bolnavi rau. Și nu, nu ma refer la numarul imens de farmacii si reclame de medicamente. Ci la faptul ca suntem o societate aproape de colapsul moral. Iar semnele bolii ni se citesc pe chipuri, in fapte si, mai ales, in visele noastre, in lucrurile pe care ni le dorim, pentru care luptam si pentru care protestam.

O enciclopedie a personalitatilor care au facut istorie intr-un interval de mari cumpene si uriase provocari constituie o piatra de temelie pentru istoriile prezente si viitoare.

Societatea umana, in evolutia ei istorica, si-a alcatuit si isi alcatuieste in permanenta legi, care sa-i asigure o anumita ordine si stabilitate, de­monstrandu-se prin aceasta ca omul este o fiinta inzestrata cu un puternic simt justitiar.