Editorial

Cand vei ajunge salariat cu acte in regula, primul lucru pe care-l vei constata la primul salariu vor fi impozitele. Deja sunt o gramada. Si toata lumea vorbeste despre impoziul pe profit, impozitul pe venit, impozitul pe locuinta, impozit pe masina... Nimeni nu spune nimic, insa, despre impozitul pe prostie. Pentru ca poarta alta denumire. Se mai numeste loterie, noroc, castig sau gratuitati.

Mergand spre casa am vazut o faza ce m-a amuzat, atunci. O mamica cu un prunculet de cativa anisori se plimbau pe zona verde din fata blocurilor unde stau. Copilul a inceput sa planga, iar mama l-a dezechipat pentru a face pipi acolo.

E ciudat sa vezi copiii cu ochi de batran obosit de lume. Iar el era ciudat rau. N-avea in privire nimic din bucuria nevinovata a unui copil care nu cunoaste deloc lumea sau, dimpotriva, o cunoaste cu adevarat. Era serios, grav si in fiecare seara isi ruga staruitor bunicul sa-l invete cate ceva. Poate simtea ca bunicul lui n-o sa mai fie. Sau poate nu avea rabdare pana cand va putea sa citeasca cartea cu coperti negre si   

Habent sua fata libelli... Cartile isi au destinul lor. Destin dat de autor sau destin oferit de timp. Iar uneori chiar destin dat de insasi destinatia cartii.

Ultimele dati v-am delectat cu citate din materiale primite de la prieteni de-ai mei pentru ca, la fel ca si ACUM ma simteam tensionat, frustrat, plin de revolta... si nu vreau sa va transmit aceste stari pentru ca eu cred in continuare ca ne-am nascut pentru a fi fericiti... Imi amintesc ca am crescut cu niste reguli : intre 14 si 17 pastrezi liniste pentru ca lumea se odihneste, nu dai muzica tare dupa ora 22 pentru ca   

Nu mi-am propus sa dau o definitie cuvantului. Am mai facut-o in nenumarate cazuri. Colturile pietrelor pe care ne sprijinim pentru a urca muntele devenirii, haina pe care o imbracam pentru a participa la spectacolul lumii, cuvintele nu ar fi nimic daca nu ar urma – sau ar precede – trairi. De fapt, puterea cuvantului nu consta in semnificatul lui, ci in semnificantul care – si aici in mod obligatoriu se cladeste in   

(ultima parte)

Multi dintre noi cred in mod frecvent ca daca nu suntem in prezent fericiti cu ceea ce avem, va veni un moment in viitor cand ne vom simti impliniti si multumiti fata de viata pe care o ducem. Credem ca vom fi fericiti atunci cand vom atinge un anumit nivel de prosperitate si succes.

Cunosc niste oameni. Aparent, nu-i greu sa cunosti oameni. Ca doar toata ziua ne intalnim cu ei, unde vrei si unde nu vrei. Sunt acele fiinte bipede care ne inconjoara: pe scara blocului, la nunti, botezuri si inmormantari, in baruri si biserici, in parcuri si universitati, pe plaje sau in autobuze, pe trotuare sau in sedinte de partid. Cu astia din urma, am inceput sa am o problema, respectiv cu astia care apar pe la   

Cred ca cea mai grea „materie”, indiferent de ce natie ar fi vorba, este limba materna. Si sunt multi, aberant de multi, cei care cred ca, daca stii unde sa pui cratima, daca stii unde e cu doi i si unde cu trei, daca stii partile de vorbire sau de propozitie si daca memorezi coloane intregi de citate si versuri, gata, limba materna ti-e undeva, la degetul mic, intre a treia falanga si atmosfera.

Daca privim in urma celor 20 de ani de la revolutie, vom avea o surpriza neplacuta. Maramuresul nu a avut pana acum nici un politician autentic ce sa se bata pentru mai binele judetului. Sau cei care au fost, razleti, nu au putut face mai nimic, deoarece efortul s-a disipat in orgoliile personale ale unora sau altora.