Editorial

Oficial ne este bine. Politicienii au intrat in vacanta, iar romanii se gandesc unde sa isi petreaca vacanta de vara. Ofertele curg garla, bani sunt, desi lumea se plange ca nu are, o situatie greu de inteles.

Batrana arata intocmai ca un personaj dintr-un tablou pe care il admiram cand eram copil. Micuta, incovoiata de vreme, cu fata spre pamant si cu sufletul spre cer. In fiecare dimineata, cand deschideam ochii, o priveam cum mergea agale spre bisericuta de lemn. In spate si in fata mai erau cateva „palcuri” de batrane, la fel de incovoiate, dar ea mergea singura, privind doar varful opincilor.

Se implineste un an de cand Profesorul Gheorghe Pop nu ne mai insoteste fizic in lucrurile pe care le facem sub obladuirea gandurilor bune pe care ni le-a lasat mostenire. Un an fara Magistrul cuvintelor, fara Sfetnicul ideilor, fara Mentorul activitatilor. Un an in care amintirile se infiripa repede, memoria suferind de prea mare prospetime si totul risca sa fie inundat de comparatii faptice, de interpretari diacronice, de   

Din cand in cand caut pe imdb sa vad cand va aparea pe ecrane „Jocul lui Ender”. Nuvela este o bijuterie si cred ca va fi extrem de greu ca filmul sa se ridice la acelasi nivel, chiar daca distributia este sclipitoare si in productie este total implicat Orson Scott Card, autorul.

Desteptii spun ca tacerea este de aur. Batranii sustin ca este atributul intelepciunii. E adevarat. Intr-o lume a minciunii, a spune adevarul te face cel putin „nelalocul tau” si cel mult revolutionar. Pentru oamenii „de treaba”, tacerea aduce mai mult a tradare si ipocrizie. Pentru ca ei stiu din istorie ca cele mai cumplite atrocitati s-au facut cu tacerea celor care ar fi trebuit sa vorbeasca.

(prima parte)

Pornim de la adevarul absolut ca toti dintre noi avem probleme. Suprimarea emotiilor poate genera mai multa durere si neplaceri decat cele pe care le avem deja. Unii dintre noi aleg sa isi pastreze problemele pentru ei, dar rezultatul este de regula o crestere in intensitatea distresului.

Foarte mult imi plac italienii astia. Baieti de gasca, cu dare de mana la medalii si diplome. Mai acum doua zile, ambasadorul italian la Bucuresti le-a agatat de chiept lui Vasile Blaga si Robertei Anastase ceva tinichele cu nume pompoase: „Steaua Solidaritatii Italiei”, in grad de Mare Ofiter pentru Blaga, si „Ordinul de merit al Republicii Italiene” pentru bleaga.

La ora la care scriu rubricuta mea, pregatirile sunt in toi pentru confruntarea televizata intre Maramures si Satu Mare, confruntare organizata de o televiziune nationala care este preocupata de problema regionalizarii. Ca la orice confruntare, este bine sa castigi si nu am emotii ca Maramuresul nu ar castiga, daca lucrurile sunt pe bune.

Intr-o piesa de teatru, toate relele sunt reprezentate ca si cocote de circ. Iar cand se cauta cineva care sa le inlocuiasca pe toate: prostia, lasitatea, lenea, mania, ura, invidia, e gasita nebunia. Azi, vremurile s-au mai schimbat si „cocotele” s-au inmultit. Iar nebunia aproape ca a devenit o virtute sau cel putin ambalajul care le imbraca pe celelalte: bunatatea, mila, harnicia, intelepciunea, blandetea. In   

Exista multe feluri de sentimente pe care fiecare om le traieste pe parcursul vietii sale. Aici si acum insa voi aborda „sentimentul urmei”, asa cum este el perceput in istoria culturala.