Editorial

Daca in editorialul saptamanii trecute s-a vorbit despre ascultare si libertate, cred ca cel mai potrivit este sa continuam cu notiunea ascultarii, privita in contextul rolului unei persoane cu o importanta mare in devenirea noastra: duhovnicul.

Stau si ma minunez de cativa ani buni la cantecul nostru de capatai (nu de capatat), care a fost adoptat (sau adaptat?) ca si imn national. Desteapta-te, romane. Televiziunile nationale, posturile de radio de stat, scolile sau institutiile statului il folosesc zilnic. Se canta uneori chiar si in biserici. Ne inclinam in fata solemnitatii momentelor care il insotesc si facem uneori parada cu ocazia intonarii lui.

(partea a saptea)

Celebrele cuvinte, rostite in pragul mortii la 1415, de catre reformatorul protestant praghez Jan Hus, evoca peiorativ „vrednicia” simplitatii populare a unei babute, care, vazand ca acesta urmeaza sa fie ars pe rug, s-a preaharnicit intru numele credintei sa stranga si ea un brat de vreascuri criminale, pentru intetirea focului cel aducator de indreptare vesnica celui cumplit pacatos si dusman al dogmelor bisericesti.

Printre marile victorii obtinute de Generalul Izmana, Gabriel Oprea, este, indiscutabil, faptul ca secretara lui a fost decorata de trei ori. De doua ori a decorat-o Basescu si a treia oara Klaus Iohannis. Neamtul i-a dat de-a dreptul cea mai inalta decoratie, Steaua Romaniei. Pentru care merite nu se stie foarte exact, dar se stie foarte clar ca respectiva nu a luptat in niciun razboi si nici nu s-a remarcat prin nimic pana   

Cel mai important subiect al acestei perioade este problema imigrantilor si impotenta europeana de a rezolva situatia. Situatie ce este complicata, deoarece UE are un set de regulamente, la modul simplist spus, ce ar trebui respectate. In cazul migratiei, cei ce vin ar trebui primiti si integrati din toate punctele de vedere. Probabil, cand s-au gandit aceste reguli, nu se credea ca UE va fi un fel de taram al fagaduintei.   

Habar n-am ce-o fi in spatele „crizei refugiatilor”. Am citit zeci de scenarii si, poate, in toate o fi un sambure de adevar. Dar peste toate indoielile, exista si o certitudine: moartea. Pentru mine, imaginea refugiatilor asfixiati din prostia sau rautatea unui caraus sau a copilului mort adus de valuri „bate” orice scenariu. Si, peste toate, agitatia ungurilor care se straduiesc sa ridice un gard care n-ajuta si nu   

Atat personal, cat si institutional este foarte important sa ne gasim si sa ne fixam domeniul de expresie si de misiune. Ulterior, daca va fi cazul, ceilalti pot sa constate daca exista sau nu si un „domeniu de excelenta”.

...Scaderea increderii multor romani in actuala clasa politica readuce in actualitate o intrebare care a fost deseori livrata in spatiul public, dar niciodata nu a provocat dezbateri substantiale: DE CE INTELECTUALII NU PREA SE MAI IMPLICA IN POLITICA? Cred ca nimeni nu poate oferi un raspuns lamuritor, intrucat intrebarea trimite si la istoria noastra recenta in care din toate partidele, parlamentele si guvernele   

Despre ascultare s-ar putea scrie carti intregi, fara sa se poata epuiza, intrucat intinderea temei este atat de mare si adancimea ei este atat de profunda. Termenul, precum se stie, este, indeosebi, specific vietii monahale, insa aceasta nu inseamna ca ascultarea nu poate fi aplicata si in alte situatii (viata de familie, viata in cadrul obstilor mai mari, care sunt satul, orasul, provincia sau tara).

Ni se intampla, tuturor, sa acceptam unele lucruri in tacere. Ni se arata, fara sa intelegem, senzatii si fapte pe care nu le putem explica. Cautam raspunsuri, explicatii, sensuri sau orice altceva. Si nu gasim... In tacere.