Editorial

Lucrarea „Maramuresul din cuvinte” pe care am gandit-o ca pe o antologie cuprinzand cele mai frumoase „rostiri” despre tinutul acesta atat de vrednic in toate a cules deja sute de aprecieri pozitive, fiind cotata ca una dintre cartile cele mai expresive pentru definirea Nordului Statornic. Vom reedita culegerea intr-un viitor apropiat.

„…Romania a ajuns o fantoma zdrentuita a ceea ce era in 1989. Azi, multe dintre cugetarile inaintasilor isi demonstreaza inca valabilitatea: „Din Banat pana la Iasi/ Se resimte lipsa sarii,/ Fiindca cei mai multi ocnasi/ Au ajuns la carma tarii!” (Pastorel Teodoreanu). Ocnasii postdecembristi de la carma Tarii au trimis-o pe Maica Romania la periferia Uniunii Europene, sluga-santinela la granita conglomeratului   

Exista o bogata literatura plina de sfaturi pentru cei care voiesc sa traiasca o viata duhovniceasca mai deosebita. Sunt atat de multe povetele si caile atat de bine descrise, incat acest lucru pare usor de realizat. Gresesc cei care cred ca aceste povete si cai pot fi luate drept metode mecanice, pe care este de ajuns sa le accepti si sa le folosesti pentru a te sfinti de indata. Metodele, adica formele de viata   

„Mi se intampla rar. Din ce in ce mai rar. De regula, ceea ce vad, ceea ce aud, ceea ce traiesc ma indispune pana la depresie. Si totusi, fara motiv aparent, fara iluzii si fara sperante utopice, ma trezesc, uneori, cuprins de o nerezonabila incredere in soarta lumii. Iata, imi spun, lucrurile functioneaza: exista inca versiuni cordiale ale luminii solare, exista inca tineri sfiosi si bine crescuti, exista o multime de insi   

(ultima parte)

Unul din aluaturile fundamentale din care Dumnezeu a plamadit lumea si peste care a suflat duhul vietii este piatra. Mai materiala decat apa ori focul, piatra este simbolul perenitatii, al statorniciei si, de ce nu, al caracterului. Iar cand se intalneste cu lemnul, fartatul ei natural cel mai apropiat, privirea si inima se bucura deplin de creatia cea cereasca.

Am ramas dator cu semnalarea aparitiei unui text semnat de chestorul Nelu Pop, maramuresean de-al nostru, de pe la Suciu de Sus, unde se faceau niste blide exceptionale in vremea epocii bronzului. Chestorul Pop, sef al Politiei de frontiera, si-a publicat respectivul text in revista „Migratia si Azilul”, editata de Inspectoratul general pentru Emigrari, din bani publici, adica si din banii mei. De aia imi si permit sa   

Tot aveam impresia ca imi lipseste ceva. Doream sa mananc ceva si nu mi-am dat seama decat in toiul noptii, intr-o zi de vara spre sfarsit, dar mai calduroasa decat cea mai calduroasa zi ce se putea inchipui pe meleagurile astea de poveste. Imi era pofta de lebenita.

„Cu bulevardele sale largi, strajuite de copaci aliniati, si cu cladirile sale in stilul Belle Epoque, Bucurestiul a fost candva cunoscut drept Micul Paris. Azi, capitala Romaniei aminteste mai degraba de Revolutia Franceza”, scria, recent, Patrick Basham, directorul organizatiei de cercetare in domeniul politicilor publice Democracy Institute, intr-un articol din The New York Times.

Au trecut cativa ani de cand, sub pavaza ocrotitoare a „Gazetei”, fac exercitii de cultura si imaginatie in jurul sintagmei „biblioteca de idei”. Acum, a venit randul sa propun si sa-mi propun organizarea unei... Biblioteci a ideilor steinhardtiene! Gandul e ceva mai vechi, dar a primit consistenta si curaj dupa lecturarea „profunda” a volumului lansat recent, „Convorbiri cu Zaharia Sangeorzan si Nicolae   

In urma cu mai multi ani, niste prieteni au insistat sa ma inscriu si eu in clubul lor de scrabble, bune maniere, dictie, elocinta pana la elucubratie (asta ultimul este un cuvant auzit de la un Berkshire sadea), discurs, declamatie fara auscultatie, avioane fara frontiere si viata fara de moarte...