Editorial

Numarul ultim al revistei „Familia romana”, intitulat generic si genetic „Satul romanesc intre vesnicire si cadere”, a produs o emulatie deosebita in randul cercetatorilor din domeniu, dar si in cel al oamenilor de constiinta, luminati referential la o astfel de problema. Ne-a bucurat sa vedem, spre exemplu, ca si revista „Sinteza” (nr. 30, iulie 2016) a percutat la tema cu un titlu foarte sugestiv – „Salvati   

„…Nicio descriere nu se poate apropia de adevar cand este vorba sa-i infatiseze pe slujbasii din Tara Romaneasca. Nemasurata lor imoralitate, ticalosia indurereaza si umple omenirea de sila... Mai inrauriti de catre grecii din Fanar, caci un mare numar se afla stabiliti la Bucuresti, multi boieri din Tara Romaneasca au josnicia acestora, lacomia lor, cruzimea lor...

Se spune, pe buna dreptate, ca prin credinta omul face minuni, iar afirmatia poate fi perfect adevarata, daca respectam logica lucrurilor. Minunile le savarseste Dumnezeu, insa nu in pofida vointei ori in afara implicarii noastre, daca ne aducem aminte ca aproape toti cei care veneau la Hristos erau intai intrebati daca cred ca El poate face aceasta, iar minunile se savarseau intr-o directa proportionalitate cu credinta lor.

Exista locuri pe lumea asta care ne incanta prin peisaj, maretie, parfum sau starea de spirit; prin senzatia pe care ne-au dat-o sau prin oamenii cu care le-am cucerit; prin pareri sau dureri, prin sclipiri sau iubiri. Prin pliniri. Unele locuri ne golesc, altele ne umplu. De stare, de mare, de zare. De fapte, de soapte, de noapte.

(partea a doua)

Saptamanile trecute, aflandu-ma in vacanta la mare, am vazut din nou cu ochii mei ce inseamna salvarea unei vieti. E un caz scoala pentru situatiile in care vorbim de derbedei, nu de oameni responsabili carora li se intampla vreun necaz mare al vietii, cum tuturora ni se poate intampla oricand: pe munte, pe sosele, prin aer ori pe apa.

Inainte vreme, da’ tot in comunism, chinezii umblau cu carticica rosie scrisa de Mao in jebul de la salopeta care le tinea loc si de pijama, si de tol de mars la nunta, si de buleandra de ingropaciune. Se vede treaba ca acuma lucrurile s-o schimbat si la ei, chinezii occidentalizandu-se, noi situandu-ne, asta-i clar, in vestul lor.

Am fost zilele trecut la iarba verde cu copiii. O tentativa de a face un gratar si eu. Nu sunt un gratargiu, desi imi plac micii si gratarele, si nu am fost pana acum la o astfel de activitate, doar la prieteni.

In antichitate, calatoria era cea de-a doua etapa a desavarsirii educatiei, dupa studiu. Poate pentru ca, fara calatorie, ramanem prea ingusti si suficient inchisi in mediul nostru, dar mai ales in mintea noastra. Calatoria ar trebui sa fie o aventura, in primul rand a spiritului si mintii, o descoperire a unei noi culturi, a unui nou mod de viata, pentru ca in final, sa descoperim o alta latura a noastra: mai toleranta, mai   

Strabat Tara in lung si-n lat in interes cultural. O intalnire literara, un colocviu, un simpozion, o cercetare istorica … Si nu pot scapa de un „complex al ziaristului”, acela de a amesteca mereu amintirile cu visurile.

...„Actualele partide politice romanesti nu au ideologie, traditie democratica si nici minima cultura politica. Daca pana la intrarea in UE, macar mimau democratia, relationarea cu societatea, aceasta pare o perioada de aur. Acum, aceste partide se reprezinta exclusiv pe sine, adica, interesele personale ale celor care vor sa fie declarati reprezentanti ai poporului. Toate aceste agregari ale oportunismului politic impun