Editorial

A mai trecut o saptamana in care am asteptat un subiect care sa inlocuiasca povestea de la APIA. O porcarie din care e tot mai limpede ca mafia lucreaza la un nivel de care nu suntem constienti. Tara e jumulita constant, eficient si irecuperabil, cred. Nu vom mai iesi din aceasta gaura neagra deoarece nu are cine sa ne scoata.

Demult, traia intr-un sat un brutar renumit pentru painea sa. Dar, intr-o zi, brutarului i se paru ca sunt cam usoare bucatile de unt pe care tocmai le cumparase de la un taran si le aseza pe cantar. Cand colo, ce sa vezi ?! In loc de 1 kg, cat trebuia sa aiba o bucata, fiecare cantarea doar 800 de grame.

Patrimoniul Academiei Romane cuprinde valori importante, iar registrul donatorilor contine nume alese de personalitati distincte, care au considerat ca a oferi proprietati sau titluri de valoare acestei institutii de prim rang pentru o Tara constituie gestul cel mai nobil cu putinta.

Ardeiul iute este fructul plantelor din genul Capsicum, familia Solanacee, cunoscut aproape peste tot in lume sub numele de chili. Substantele care confera intensitate gustului ardeiului iute sau efectului de contact oftalmic ori cutanat sunt capsaicina si alte cateva substante chimice inrudite ce au numele generic de capsaicinoide.

Aproape toate patimile de care omul sufera pe fata pamantului vin mai cu seama din doua parti ale firii noastre: din partea manioasa a sufletului si din partea poftitoare a lui.

De foarte mult timp nu am mai vazut – sau simtit – manifestari ale patriotismului. In adevaratul sens al cuvantului. Recent, am avut bucuria sa cunosc si sa descopar (independent, in contexte diferite), doi mari romani, care sunt mai cunoscuti decat sefii de stat pe care i-am avut in ultimii ani. Si mult mai apreciati.

(partea a treia)

Toamna e pe aproape. E vremea otavei, iar vazduhurile incep sa se schimbe. Devin mai clare si mai intinse. Ca unul dintre putinii iubitori ai frigului, astept binecuvantarile cele mari ale toamnei: racoarea, spectacolul padurii, muntii limpezi si parca mai inalti ca in lunile caldurilor.

Poate din cauza ca nu-l practic, mie foarte tare si mult imi place sportul. De aia m-am si bucurat pentru fiecare medalie obtinuta de sportivii romani la recent incheiatele Jocuri Olimpice. E drept ca n-a trebuit sa sar in sus de multe ori, numa’ de cinci, evitand astfel orice febra musculara, intindere, luxatie ori entorsa de la atata efort.

Am avut o saptamana destul de incarcata, nu cu foarte multe subiecte, dar cele cateva au fost grele si mancatoare de timp si nervi. In principal este vorba de povestea de la APIA, o institutie pe care majoritatea oamenilor nu da doi bani. Adica nu este una de mare impact, se stie ca aici se dau bani la tarani si cam atat. Nici macar nu se prea stie ca sunt bani europeni si multe altele.

Habar n-am daca Dumnezeu rade sau plange cand ne vede. Noi, cu atat mai putin nu stim cum sa reactionam. Poate de aceea, in fata amestecului de nesimtire, fite, pretiozitate, egoism si orgoliu care caracterizeaza „omul modern”, e mai bine sa taci.