Editorial

…un an din restul vietii noastre. In copilarie asteptam sarbatorile de iarna in primul rand pentru zapada, sanius si patinaj, apoi pentru portocale si intr-o oarecare masura si pentru brad. Dupa ce am avut televizoare in bloc, prin 1962, a devenit si mai distractiv deoarece ne adunam seara in fata lor.

Vremurile sunt in continuare de mare cumpana. Din acest motiv exercitiile noastre cotidiene trebuie sa cuprinda mereu acte de cum­panire. Tatal meu a fost daruit de la Dumnezeu cu acest dar axiologic si avea intotdeauna replici intelepte si scurte cand punea lucrurile in balanta. Ca el erau inca multi pe vremea aceea si din ce in ce mai putini astazi.

Marian. La peste 30 de ani se muta in Bucuresti. Vinde bilete la suprapret la cinematograf. Cu scoala nu se intelege prea bine. Termina cu chiu, cu vai doua clase de liceu, apoi renunta. Toti il vedeau ca pe un potential viitor ratat. Numai ca, toti au omis ceva² in politica, totul devine posibil. In lipsa de o cariera mai buna, Marian intra in politica, o vreme cara tavi la intalniri, apoi, in loc de ratat, devine primar.

M-am saturat de iarna asta! De frig, de zapada, de gheata si de tot inconfortul pe care il presupune anotimpul preferat al copiilor. Asa era, cel putin, pe vremea copilariei mele. Am crescut intr-un oras de munte, in care iarna tinea din noiembrie pana in aprilie.

Zi de joi, zi de ziar, dupa masa spre seara, adica intuneric. Frig, dar nu asa de frig si dorinta de a termina ziarul mai repede, fiind ultimul numar din acest an. A fost un an bun, lung si pe alocuri complicat. Zilele trecute am mai bifat un rand de alegeri, cele parlamentare, in urma carora vom avea un nou Parlament si un nou Guvern cu un prim ministru nou ales. Posibil sa fie si o varianta veche de politician. Dar ce e nou   

Doi ortodocsi americani au raspuns invitatiei Ministerului Educatiei din Rusia de a preda morala crestina in cateva inchisori si orfelinate rusesti. Asa au ajuns acestia, plini de ravna, si in asezamantul cu peste o suta de copii abandonati (baieti si fete) unde l-au intalnit pe Misa. Dar sa-i lasam sa-si depene singuri povestea...

Intr-un eseu, din cartea Parintelui Nicolae Steinhardt „Daruind vei dobandi”, intitulat „O vorba buna”, monahul de la Rohia surprinde un aspect foarte semnificativ din ceea ce a insemnat Patima Mantuitorului Hristos pe Cruce, descriind atmosfera astfel:

Avem in Baia Mare un lant de librarii apartinand S.C. Maralibris S.A. Este continuatoarea, prin privatizare, a fostei C.L.D.C. Maramures (Centrul de Librarii si Difuzarea Cartii). Cele zece librarii, bine organizate si excelent dotate, constituie un unicat national, caci, in alte orase, resedinte de judet, cu exceptia Iasiului, nu mai exista astfel de retele. Ba, mai mult, in cateva judete cartile se vand doar in mall-uri, in   

A fost odata, ca niciodata...un personaj. Si era acesta un personaj obisnuit, poate doar ceva mai visator decat altii, poate doar ceva mai nelinistit decat altii dar care isi ducea viata dupa principiul ca cel mai normal lucru este sa fii bun si sa iti ajuti aproapele fara a astepta multumiri sau rasplata. Si auzise personajul despre care vorbesc ca pe acele meleaguri ar fi haladuit o herghelie de cai, unii spuneau ca ar fi   

E joi, deci e ziua audientelor cu detinutii. Un lucru firesc si obisnuit in viata inchisorii. Asculti cu rabdare tot soiul de povesti si dureri, incerci sa dai raspunsuri pe masura. Ajuti, iar cand nu poti explici de ce.

Intrebare: Abordam problema somajului nu numai sub aspectul actualitatii ci indeosebi datorita abordarilor diferite, dependent de tara, sistem economic, in contextul mobilitatii fortei de munca si impactului social aferent?!