Editorial

(a doua parte)

Ies cat se poate de repede din Bucu­restiul cel sufocant. Gonesc pe auto­strada pana la Pitesti, cu o pauza de cafea. Spre Ramnicu-Valcea, de pe Dealul Negru zaresc deja muntii. In dreapta Fagarasii inca albi, in fata Muntele Cozia cel cautat de mine, iar la stanga Buila-Vanturarita ascunzand Schitul Patrunsa.

Din cauza ca olandezii le-au interzis unor ministri turci sa participe la oares­ceva mitinguri de protest desfasurate pe teritoriul olandez, Turcia a luat ho­tararea sa protesteze. Asa un protest inedit rar s-a mai vazut, asa de rar ca as putea spune ca nu s-a vazut niciodata, respectiv Turcia a returnat Olandei patruzeci de vaci Holstein. Nu stiu cum o ajuns vacile alea in Turcia, prin do­natie ori achizitie, da’ acuma   

Mai sunt cateva zile pana la mitingul aviatic de pe Aeroportul International Maramures, pe stil nou, Aeroportul Baia Mare pe stil vechi. Nici nu are importanta deoarece se intampla ceea ce asteptau maramuresenii de foarte multi ani. Un Aeroport mai mare, mai modern si posibilitati de a zbura in tara si strainatate. Daca drumuri rapide sau autostrazi nu avem prin zona, macar Aeroport sa fie.

De o buna bucata de vreme, criza de orice fel a devenit laitmotivul zilelor noastre. Eu cred insa ca cea mai mare criza este cea a liderilor. Ne lipsesc oamenii care sa puna lucrurile in miscare, care sa fie capabili sa motiveze, sa mobilizeze oameni. Lumea de azi seamana cu un sat pustiit de boli, razboaie si seceta. Dupa ce ani de zile ne-am dorit reinnoirea clasei politice, acum, mai prin votul cetatenilor, mai prin voia   

Ostenit de drumul ce strabate Samaria, Iisus Hristos ajunge la poala muntelui Garizim si se asaza pe o piatra de langa fantana lui Iacob. Aratand a iudeu, dupa chip si imbracaminte, „Strainul” ii cere unei femei samarinence sa-I dea apa sa bea, situatie care a trezit un sentiment de mirare din partea femeii, intrucat stia ca iudeii nu au niciun fel de amestec cu samaritenii (Ioan 4, 4-42).

Lecturez, cu pofta cunoscatorului unui domeniu „rar”, cartea Lilianei Corobca „Caiet de cenzor”, aparuta recent la „Polirom”. Pe vremea cand lucram ca gazetar la un ziar judetean, am cunoscut „maruntaiele” acestui fenomen acronimizat DGPT. Era institutia care indepli­nea functia de „foarfece” pentru asa-zisul „control prealabil” dinainte de tiparire. Atat in presa, cat si in lumea editoriala.

(continuare)

Muntele e un basm in sine. Iar muntele meu cel mai drag e chiar mai mult decat atat. Oriunde am fost in lume nu a trecut mai mult de trei zile si mi-a fost dor de Gutin.

(prima parte)

Bai, fratele meu, io cand am aflat ca baba Vanga o prezas ca anul 2017 o sa fie unu’ naspa pantru Romania, am zas ca nu-i asa de mare baiu’, ca si astialalti ani, care o trecutara pana amu, tat de porc o fost. Ca urmare si pa cale de consecinta mai rau nu are cum sa ne hie, numa’ sa nu sa scumpeasca horinca.