Editorial

Pentru ca poporul suveran are intotdeauna dreptate si, in marea lui intelepciune, alege intotdeauna ce-i mai bun, mai frumos si mai luminos pentru el, nu prea sunt multe de comentat in urma alegerilor recent savarsite. Uitandu-te pe lista cu noii parlamentari, nu poti decat sa tragi concluzia ca am nimerit din lac in puta, cu toate ca treaba asta s-ar putea sa le faca placere unora, lucru de inteles.

Pe parcursul unei luni sunt cateva zile importante, zile care marcheaza parcursul lunii in cauza sau chiar a mai multora. Printre ele, poate cea mai importanta este ziua sau zilele in care vin facturile. Documente reci, impersonale, ce nu tin cont de durerile de cap, de nevoia de a cumpara copilului sau adultului cine stie ce chestie importanta, dar nu atat de importanta precum foile cu antet ce te baga in depresie.

O coada infernala intr-un supermarket. Fete ingrijorate si serioase, de parca ar conduce soarta omenirii si nu un carucior de cumparaturi. Toti sunt grabiti si cu nervii intinsi. Deh, intram in „atmosfera” sarbatorilor de iarna si oamenii se grabesc sa ajunga acasa, sa-si puna citate despre liniste sufleteasca, pace si iubire pe facebook. Un tanar care tocmai a spart, din greseala, o sticla de vin in dreptul casei de   

Tentatia lecturarii lucrarilor monografice creste odata cu varsta. E ceva firesc, daca asezam viata noastra sub semnul lui Homo doctus, iar pasiunea cunoasterii invinge alte preocupari. In plus, fictionalul, la aceasta vreme dominata de certitudine, se retrage strategic.

Candva, nu foarte demult, lacrimam langa catafalcul meritocratiei „traditionale”, pana cand, un tanar postrevolutionar cinic s-a milostivit de mine si mi-a devoalat, in cuvinte rudimentare (si asta nu pentru a fi cat mai inteligibil, ci pentru ca nu avea altele la el) noile paradigme ale meritocratiei vasalitatii, a vulnerabilitatilor generatoare de sanse de progres personal si, mai ales, pe cea a cardasiei, eufemistic   

O istorioara, cu mult talc, ne spune ca Sfantul Ierarh Nicolae, dimpreuna cu Sfantul Casian Romanul, se indreptau degraba si invesmantati in straie stralucitoare spre locul unde aveau o intalnire cu Dumnezeu.

(ultima parte)

Nu, nicidecum. Carcotasii urbani si-au facut si de data asta meseria. Au inceput sa se smiorcaie de la prima palma de zapada. Ba ca a venit prea devreme, ba ca e prea multa. Din nefericire, vesnica neputinta a deszapezirii drumurilor le-a dat apa la moara.

Duminica, 11 decembrie, pe scena Teatrului Municipal Baia Mare se va juca piesa cu titlul „Mana moarta”, o alegere extrem de inspirata a conducerii teatrului, pentru ca in ziua respectiva o sa ne alegem noii parlamentari, care pot fi, la o adica, vechii parlamentari. Indiferent de cei care vor castiga alegerile, tot de o mana moarta vorbim, pentru ca, asa cum ne-am obisnuit, minunatii nostri parlamentari sunt niste   

A fost 1 Decembrie, Ziua Nationala a romanilor, o sarbatoare importanta si asteptata. Ca un bun roman am scos drapelul tricolor si l-am pus pe balcon, desi batul (lancea, hampa) era cam scurt si m-am chinuit un pic cu arborarea in mod corect a drapelului national.

Exista oameni pentru care aceasta rubrica merita sa se numeasca, din cand in cand, altfel. Oameni adevarati, care se daruiesc celorlalti, „oameni-lumanare” care stiu ca „focul” unui ideal te poate incovoia, ca sperantele arse pot lasa urme, asemeni picaturilor de ceara, dar ca ceea ce conteaza e ca ai tinut „flacara” aprinsa, raspandind in jur lumina. Primarului de Baia Sprie, Dorin Vasile Pasca ii place sintagma