Editorial

Nu am indraznit sa merg la Sarbatoarea Castanelor, nici macar la deschiderile oficiale. Satul de manifestarea care in ultimii ani degenerase, devenind un fel de balci, am evitat zona, nevrand sa ma pierd in marea de oameni veniti sa manance si sa bea, parca tot timpul.

Unii spun ca istorie e ciclica, altii ca e spiralata, altfel n-ar exista evolutie. Pentru Romania, din pacate, istoria servilismului nu e nici ciclica, nici spiralata, e liniara si neschimbata. Dupa ’89 am schimbat doar bocancul in fata caruia ne plecam si mana autoritara pe care o sarutam. Nu mai rasare soarele de la „Mama Rusie”, ci de la Bruxelles.

Multa lume inca nu distinge suficient de clar diferenta dintre „doctor” si „Doctor Honoris Causa”. Iar confuzia este intretinuta si intarita, mai ales, prin subminarea autoritatii primului de fenomenul masiv al plagiatului.

Ce inseamna oare sa-si ia omul crucea sa? Fara indoiala, nu inseamna sa-si ia o cruce, s-o poarte pe umar si sa umble cu ea prin oras sau prin sat. S-au mai intamplat si astfel de intelegeri inguste, excentrice.

(partea a treia)

Nu e vorba de marile fericiri biblice, predicate de Hristos ucenicilor, desi nu intamplator de oriunde, ci din inaltul muntelui.

Zilele trecute am primit factura la curent, unul din acele momente in care simti ca ai pentru ce sa te straduiesti… Era o suma mare, prea mare fata de cum cred eu ca folosim electricitatea in modestul nostru apartament.

Grecii spun „fa rabdare” si nu „ai rabdare”. Poate pentru ca ei au inteles ca rabdarea cere efort, se face, nu o ai pur si simplu sau nu. Pentru noi, romanii, rabdarea facea parte din identitatea noastra nationala. Stramosii nostri, mai intelepti decat noi, au inteles ca rabdarea trebuie dobandita, dar nu trebuie con­fundata cu trecerea unui timp, cu asteptarea.

E firesc, atunci cand se poate, ca mentorul sa fie chiar primul critic literar al unui om cu talent la scris. Acest adevar ni-l de­monstreaza in 1974 Teodor Tanco intr-un articol publicat in „Virtus Romana Rediviva”, vol. 2 „Urme peste veacuri”, cu trimitere la relatia dintre Gri­gore Pletosu si George Cosbuc.

Mantuitorul Hristos ne spune: „De voieste cineva sa vina dupa Mine, sa se lepede de sine”. Dar, ce inseamna lepadarea de sine? Parca toate cuvintele ne sunt cunoscute si par asezate intr-o ordine normala, coherenta, logica. Dar le intelegem oare cu adevarat?

(a doua parte)