Editorial

(partea a patra)

Vremurile sunt asa cum sunt. Incalcite, schimbatoare, chiar de nein­teles.

Ma enerveaza multe in comertul de acum. Nu comunist, ci capitalist. Adica unul asemanator cu cel din vest. In teorie! In practica, lucrurile nu stau chiar asa.

De la romani incoace, omenirea are „boala” de a se raporta la anumite perioade istorice pe care nu le-a trait, dar pe care le idolatrizeaza considerandu-le „epoci de aur”.

Sunt foarte importante pentru Mersul Lumii toate energiile din Univers. Cum, omul, in micimea lui existentiala, nu poate patrunde decat o mica parte din „taine”, ne multumim sa vorbim despre „energie” doar referitor la ce ne da lumina si miscare (energie calorica, energie cinetica, energie eoliana, energie electrica, energiile bio s.a.m.d.).

Sub influenta unor idei dintre cele mai eronate, care au impins-o intr-o grava criza moral-religioasa, lumea de azi se descopera tot mai instrai­nata de sine si incapabila sa-si asume greselile.

(partea a treia)

Nu mi-au placut niciodata zgarcitii. Am intalnit oameni cu multe calitati, unele chiar inalte, dar avaritia le fura lumina tuturor.

In urma cu mai multi ani, de pe aeroportul din Baia Mare se zbura doar la Bucuresti si erau doua curse pe saptamana. Asa stiam ca trebuie sa fie! Doua curse. Atunci, mai multe voci au sustinut dezvoltarea, implicit cresterea numarului de curse.

Analistii politici ii spun „post-politic”; oamenii de rand, schimbare a tot si cu orice pret, iar cei care gandesc, iluzie. Oricum s-ar numi, noul fenomen politic prin­de tot mai mult teren la nivel mondial. Ideea de a „schimba tot” si mai ales oamenii politici, cu altii care nu conteaza daca sunt buni sau rai, important e sa fie noi.

La fiecare dintre cele 12 semintii ale lui Israel exista cate o „cetate de scapare”, in care puteau sa beneficieze de „accesibilitate si acceptabilitate” cei care au savarsit fapte incriminabile fara premeditare sau care isi puteau ispasi pedepsele primite in regim de oarecare libertate.