Editorial

Cand apare aceasta tableta, ce-si propune ca scop principal o informare de suflet pentru cititori si „secundar” o „indreptare” de destine frante, este 3 noiembrie 2018. An important, „An Centenar”, la implinirea unui veac de la Marea Unire din 1 Decembrie 1918 de la Alba Iulia. „Informarea” se refera la o carte si la oamenii acestei carti. Despre ce este vorba?

Mantuitorul Hristos tocmai ce se intor­sese in orasul Capernaum si multime mare se adunase in jurul sau. Mai marele sinagogii, pe nume Iair, a asteptat cateva momente pentru ca multimea sa se potoleasca, dar nu prea mult intrucat avea o cerere urgenta.

(partea a doua)

Precizez de la inceput ca incerc sa fiu rezervat in a ma pronunta despre cultul moastelor.

Nu pot trece peste momentul in care, in sedinta de Consiliu Local, a avut loc discutia despre terenurile de la Cuprom. Dupa cum am relatat in material, o firma din Brasov a cumparat terenurile, cu tot ce e pe ele, de la Cuprom. Ma rog, partea care o avea banca Piraeus.

M-a amuzato-enervat declaratia intar­ziata a procurorului general Augustin Lazar, dupa ce ministrul Justitiei l-a facut KO intr-un raport cu 20 de puncte prin care anunta declansarea procedurii de demitere a sa.

Cand am deschis plicul trimis de Egon Vedrody din Bratislava continand albumul documentar „Dejini a genealogia sl'achtickeho rodu”, am rostit un „gau­deamus igitur” solemn si prietenos. Lu­cra­rea, desi publicata in limba slovaca, este foarte accesibila datorita ilustra­tiilor, notelor de subsol, transcriptelor, pecetilor si altor elemente ce au cores­pondente usor cognoscibile.

„Caci ce-i foloseste omului sa castige lumea intreaga, daca isi pierde sufletul, sau ce ar putea sa dea omul in schimb pentru sufletul sau?”. Ce logica fru­moasa si adevarata gasim in aceste cuvinte rostite de Fiul lui Dumnezeu. Caci chiar daca ar castiga lumea toata si si-ar mentine viata, dar si-ar pierde sufletul, ar pierde totul, fiindca nimic nu poate fi pus in balanta cu sufletul, intru­cat sufletul este de origine   

(prima parte)

De multa vreme ma bantuia gandul unei ascensiuni pe varful Ineu din Muntii Rodnei.

In sfarsit, dupa aproape un an a venit si motivarea sentintei procesului lui Dan Parcalab, daca il mai stiti, ziaristul ala barbos ce scria editoriale bune, poate cele mai bune din Ardeal.