Editorial

(ultima parte)

Asta spunea Marcu Ascetul, cu deplina intelepciune, cu mai bine de un mileniu si jumatate in urma.

Nu exista zi, aproape, in care agentia aia cu meteo sa nu transmita vreun cod galben, portocaliu sau chiar rosu. Traim intr-o lume a codurilor! Iar televiziunile preiau atentionarile si produc stiri considerate a fi noutati absolute, stiri de prima pagina, chiar catastrofice.

E ciudat sa scrii despre presa intr-o pe­­rioada in care un cont de Facebook e mai citit decat Emi­nescu, in care lumea nu citeste, ci da „scroll” si in care nu aprofundam, ci parcurgem. Numai ca, sincer, nu ne-am gandit niciodata la asta atunci cand am scris un articol. Și nici nu ne-a pasat daca titlul pus la un articol sau subiectul „vinde”, ci ne-a pasat daca conteaza si, mai ales, pentru cat timp. GAZETA de   

Se pregateste de tipar o lucrare de ex­ceptie. E un „dar de Centenar”. O carte concentrata pe discursul tinut de Vasile Lucaciu in Parlamentul de la Budapesta, la 9 martie 1908. Daca sunt o suta de ani de la Marea Unire, cei 110 ani de la rostirea acestei cuvantari istorice constituie un reper important.

Prin darul lui Dumnezeu, desavarsirea este pentru om, pe de o parte, o posibilitate, iar, pe de alta parte, o indatorire. Pen­tru a dobandi desavarsirea este ne­voie sa ne insusim invatatura lui Dumnezeu si sa o implinim.

(partea a cincea)

De multe ori lucrurile cu adevarat grele si bune trec neobservate. Fiindca e vorba de seriozitate si normalitate.

Majoritatea celor care critica Uniu­nea Europeana sunt mari beneficiari ai bunastarii europene. Si nu trebuie sa mergem la Bucuresti pentru a ve­dea acest paradox. La fel se intampla in nord, sud, est sau vest.

Saptamana trecuta s-a stins, la fel de tacut pe cat a trait, unul dintre cei mai Mari oameni pe care i-am cunoscut: prof. Dr. Nutu Rosca. Un om cu o viata impresionanta, o cultura si o putere de munca fantastice, dar mai ales o omenie si o smerenie iesite din comun.

Prin anii ’70, cand lucram ca ziarist la „Nazuinta” din Salaj, am invatat foarte multe elemente de ancorare a infor­matiilor in decupaje reale. Nu pun acum in discutie tot ce era ideologizat, caci lucrurile sunt clare, dar am avut privilegiul si eu si colegii mei de la Sectia probleme cetatenesti (Valer Hossu, Ion Onuc Nemes, Eugen Teglas) sa scriem in stil „liber”, astfel incat tot ce s-a acumulat sub semnaturile