Editorial

Am revenit la Roma dupa 7 ani. Petrecuti nu in Tibet, ci prin muntii nostri.

Deschiderea noului centru comercial, de fapt un mall, pe bulevardul Bu­curesti, poate fi un eveniment important. In primul rand am scapat, noi, orasul, de porcaria care era la fostul Petrom. O cladire amarata in care isi ducea traiul o societate, nu mai stiu cum ii spune, una a statului aflata pe cale de disparitie.

Sunt emotionante, profunde si frumoase toate discursurile delegatilor la Marea Unire. Dar dintre toate, mie mi-a ramas in minte taranul batran din Maramures care, ajuns in trenul de intoarcere, isi strange cusma de blana in pumn si spune lacrimand, ca intr-o rugaciune, ca e cel mai mare lucru pe care l-a facut in toata viata sa si ca va putea povesti cu mandrie: „Si eu am fost la Alba Iulia”.

Cu sinceritate va spun ca aceasta idee mi-a venit in urma cu cinci ani, cand am si „vestit-o” in cercurile in care oameni sensibili ai acestui neam povesteau despre ce ar trebui sa fie! Protagoras ne-a lasat o sintagma cu valente paradigmatice („Omul este masura tuturor lucrurilor!”) si am considerat ca cel mai potrivit exemplu pentru acest secol de istorie maramu­reseana, ar fi niste biografii excelente. Rostirea   

Vechiul Testament contine, in afara de date despre Facerea lumii, despre originea universului, despre originea omului, date despre istoria poporului ales si indrumari morale. Foarte multe dintre indrumarile morale se refera la felul cum trebuia sa se poarte acest popor ales menit ca din sanul sau sa se nasca Fiul lui Dumnezeu.

Intrebare: Orice firma traieste intr-un mediu in care actioneaza trei forte: fortele politice, fortele concurentiale si fortele culturale. Diferite institutii participa uneori la „incurcarea” si mai abitir a vietii firmelor prin intocmirea si publicarea diferitelor studii, analize si clasamente care doresc sa puna in context national si international activitatea de realizare a produselor si serviciilor. In acest context se   

Mai vazusem cateva ispravi mediatice savarsite de preadubiosul purtator de cu­vinte ale unei episcopii de la malul marii.

Prietenul meu Ilie Tudorel-Doru m-a sur­prins, placut, cu cele doua expozitii de fotografie cu o tematica generoasa: Comorile Romaniei si Tezaurul viu. In aparenta cam acelasi lucru, in fapt, doua expozitii diferite, dar la fel de interesante.

Exista oameni care nu pot vedea cerul din pricina unei pasari si exista neamuri care nu se pot bucura de o clipa de invesnicire din pricina unui prezent mic si trecator pe care il imbraca in haina „nemuririi”. In 1938, marele Brancusi realiza celebra „trilogie” din Targu Jiu: Poarta Sarutului, Coloana Infinitului si Masa Tacerii.

1918 – Anul Marii Unirii a Tuturor Romanilor. 2018 – An insemnat ca limita a primului veac de dupa Marea Adunare Nationala de la 1 Decembrie 1918. Doua repere incrustate in crusta vremurilor si vremuirilor. Doua momente unite printr-o traiectorie de idei si semnificatii. Trecutul cu prezentul coexista si construiesc viitorul numai impreuna. Adica numai atunci cand Trecutul este mereu prezent!

Este un fapt bine stiut ca preotii romani – ortodocsi si uniti – din teritoriile intracarpatice au indeplinit un rol vital nu numai in viata morala si culturala a credinciosilor lor, ci chiar si in viata politica-nationala romaneasca. Biserica era singura institutie nationala a roma­nilor transilvaneni si ca atare condu­catorul ei a devenit, de fapt, si conduca­torul lor national.