Editorial

(a sasea parte)

Nu demult, sotia unui prieten a murit. Prea repede, aproape inca la tinerete.

S-au dat sentintele in cazul Colectiv. Ore in sir, pe televiziuni doar despre asta s-a discutat. Povestea celor 65 de morti in clubul bu­curestean iti ridica tensiunea chiar si acum, dupa mai bine de sase ani.

La modul ideal, puterea trebuie sa fie a celor care nu si-o doresc, pentru ca aceia nu vor fi corupti de ea.

Populatia Pamantului

Dintotdeauna, cea mai tulburatoare dintre spaimele omenesti a fost si este intalnirea cu moartea. Cu moartea altora si cu moartea noastra. Intrebarea de ce murim, de ce trebuie sa murim, ne-o punem de cum incepem a gandi. Și ar fi ramas pentru totdeauna cea mai neinvinsa dintre intrebari, daca nu ar fi venit Hristos sa raspunda la ea prin Invierea Sa.

(a cincea parte)

Sunt oameni cu care ne intelegem bine de o viata.

Primul Razboi Mondial a fragmentat Europa intr-o masura nein¬chipuita, atat prin multiplicarea entitatilor „nationale”, cat si prin proiecte de societate divergente pentru care au optat sau pentru care au fost impinsi unii sau altii: intre democratie de factura occidentala, comunism si diversele „fascisme”.

In ultimii doi ani de la debutul pandemiei de coronavirus, au iesit la iveala toate tarele so­cietatii romanesti si, mai ales, ale conducatorilor.

O sintagma nobila ce cuprinde in sfera sa „intramuros” o categorie de aristocrati ai spiritului. In jurul acestei semnificatii, se invarte forta centripeta care circumscrie nume sonore ale universului cultural. Dar ideea de a boteza tableta de fata in acest fel mi-a venit saptamanile trecute, parcurgand cartea cu ace­lasi titlu (volumul III), primita in dar de la acad. Gheor­ghe Paun.