Editorial

In fiecare an, de 1 Decembrie, vorbim si scriem ce inseamna Romania pentru noi. In acest an, o sa scriu ce nu inseamna.

Nu e usor de gasit expresii care sa cuprinda in sfera lor de idei fapte si intamplari, insemnari si fotografii despre „travaliul na­tional” al unui ONG atat de activ si responsabil cum e Uniunea Regionala din Transcarpatia DACIA, care a sarbatorit recent la Apsa de Jos doua decenii de existenta.

Ce am invatat de la viata mea?

Cel putin doua pot fi motivele abordarii acestui subiect: in primul rand faptul ca ne aflam in perioada Postului Craciunului, cand suntem chemati pentru primenirea sufleteasca si, in al doilea rand, faptul ca aceste randuri le scriu tocmai in ajunul zilei de pomenire (2 decembrie) a Sfantului Porfirie Kavsokalyvitul, unul dintre sfintii nostri contemporani, iar ceea ce doresc sa transmit nu sunt altceva decat cuvinte de folos   

(a patra parte)

Nu prea imi plac aniversarile, mai ales acum dupa anii astia cu pandemie, razboi, recesiune, inflatie, incalzire globala, de parca toate relele lumii s-au pornit sa ne faca existenta...inexistenta. Cu toate astea, aniversarea de 20 de ani de GAZETA, minunatul nostru saptamanal, este ceva special. Pare incredibil, dar, in urma cu 20 de ani, am pornit in acest frumos proiect si inca mergem...

GAZETA de Maramures impli­neste 20 de ani de activitate si aproape 1000 de editii. Și pentru ca ziua GAZETEI cade in preajma Zilei Recunostintei, in acest an, cred ca se cuvine sa fim cu totii recunoscatori.

„O viata in slujba muzeografiei romanesti”

1. Suntem puternic angrenati intr-un razboi „preventiv” si „principial”. Pe 24 februarie 2022, nu exista un contract intre NATO/ UE si Ucraina.

„Slava intru cei de sus lui Dumnezeu si pe pamant pace intru oameni bunavoire!”

(a treia parte)