Editorial

La ora la care scriu rubricuta mea, pregatirile sunt in toi pentru confruntarea televizata intre Maramures si Satu Mare, confruntare organizata de o televiziune nationala care este preocupata de problema regionalizarii. Ca la orice confruntare, este bine sa castigi si nu am emotii ca Maramuresul nu ar castiga, daca lucrurile sunt pe bune.

Intr-o piesa de teatru, toate relele sunt reprezentate ca si cocote de circ. Iar cand se cauta cineva care sa le inlocuiasca pe toate: prostia, lasitatea, lenea, mania, ura, invidia, e gasita nebunia. Azi, vremurile s-au mai schimbat si „cocotele” s-au inmultit. Iar nebunia aproape ca a devenit o virtute sau cel putin ambalajul care le imbraca pe celelalte: bunatatea, mila, harnicia, intelepciunea, blandetea. In   

Exista multe feluri de sentimente pe care fiecare om le traieste pe parcursul vietii sale. Aici si acum insa voi aborda „sentimentul urmei”, asa cum este el perceput in istoria culturala.

„...Inca din primele versuri, autorul plaseaza actiunea intr-un mediu feeric: Ce miracol si ce vraja / Stau cu gagica pe plaja.

Pentru multi dintre noi sfarsitul lui iunie si inceputul lui iulie inseamna si sfarsitul scolii. Pentru toti a insemnat, ani la rand, momentul in care parca intram intr-o lume fara sfarsit, a zilelor lungi si a grijilor putine. A unui altceva – motivator, relaxant, mirific. Pentru mine, iunie inseamna si o frumusete olfactiva, data de parfumul florilor de tei din jurul scolii si al crinilor din buchetele abundente care   

(ultima parte)

As prefera sa nu spun si sa nu gandesc, vreodata, ca „pe vremea mea”... Pe langa faptul ca enuntul asta imi da senzatia pe care mi-o da o carte de istorie, capitolul „arheologie”, l-am auzit de prea multe ori ca sa nu ma agaseze. Cand incepea bunica cu „pe vremea mea...”, urma o lunga lectie de morala si atitudine civica din care oricum nu ramaneam cu nimic. Apoi urma mama. Dupa introductivul „pe vreme mea…”   

Baia Mare are o sansa rarisima de a rezolva una din cele mai importante cereri ale cetatenilor. Aceea de a avea in oras o filarmonica. Daca se reuseste miscarea cu Cinematograful „Minerul”, acolo ar fi sala perfecta pentru o filarmonica.

E 27 iunie. Seara. Ploua. Pe fundal, o voce citeste mecanic niste stiri. Aud numele lui Becali si marirea pedepsei, Antonescu o rupe cu Voiculescu, Ponta il recheama pe ambasadorul roman din Podgorica. Peste tot, acelasi discurs a la Farfuridi.

2013 este Anul Gheza Vida, ocazionat de centenarul nasterii sale. Evenimentele celebratoare au inceput exact in ziua sa de nastere, 28 februarie, la Baia Mare.

„...Legislatia a intretinut si a acoperit fraudele bancilor, ale clanurilor, bancherilor si bogatasilor fara scrupule, inchipuiti si lacomi, care au pagubit poporul. Prinsi cu ocaua mica, deveneau brusc bolnavi si cereau eliberarea.