Editorial

La cursul despre investigatii ale accidentelor aviatice ni se da un exemplu care a bulversat pentru mult timp lumea aviatiei: zborul AF 447, Rio de Janeiro – Paris, 1 iunie 2009. 228 oameni si-au pierdut viata intr-un avion care a intrat in deriva din cauza furtunii, iar pilotii nu au mai putut controla comenzile.

(prima parte)

Parintii care au adolescenti in casa vor empatiza cu situatiile in care nu se poate lua o decizie clara, iar apoi sa fie si concretizata. Adolescentii pur si simplu nu se pot hotari asupra lucrurilor cu care se confrunta si de cele mai multe ori se vor razgandi. Si se vor razgandi din nou. Si inca o data.

Cu cateva zile in urma l-am vazut pe Victor Ciorbea, fost prim ministru al Romaniei, comentand eliberarea lui Adrian Nastase.

De mai multi ani, eu, noi, GAZETA de Maramures incercam sa trezim un pic de mandrie in sufletele politicienilor, ale celor care ne conduc, pentru Maramures. Am scris, am cerut, am strigat ca Maramuresul este izolat. Ca cei de la Bucuresti isi baga picioarele in dezvoltarea nordului, iar baronii de Maramures, ca sunt si din astia, acumuleaza doar pentru ei, de la bile, la castele, vile, masini, amante, sotii descurcarete ce   

Pe vremuri, la scoala, ni se tot spunea ca Romania seamana cu un buchet de flori, cu coditele in „vaza” numita Marea Neagra. O vreme, mi-am imaginat-o asa: un buchet frumos, cam stramb si nearanjat, care se ofileste pentru ca n-are cine sa-l „indrepte” in vaza. De ani buni nu pot vedea altfel Romania decat ca pe o batrana, care plange ingenuncheata intr-o bisericuta de lemn.

Istoria are capcanele ei. Mai mari sau mai mici. Uneori cadem in astfel de capcane fara sa stim ce deservicii facem Lucrarilor Mari. Iata o astfel de situatie-capcana.

Mi s-a spus: trebuie sa te odihnesti macar cateva luni, bla, bla, bla... ai trecut prin bla, bla, bla... si eu incerc sa ma conformez. Am voie sa fac plimbari, din ce in ce mai lungi, nu am voie sa duc greutati... Deci, cea mai mare parte a timpului, acasa. E ridicol chiar si sa ma gandesc la faptul ca as putea sta in pat atat timp cat nu fac nimic, imi folosesc neuronii cat de cat, si atat, nici macar nu am voie sa-mi conduc   

(partea a doua)

Nu exista reactii corecte sau gresite la aflarea diagnosticului de boala terminala. Fiecare persoana reactioneaza in felul propriu. Pentru majoritatea dintre noi, aceasta veste este socanta. Chiar daca stiam pe undeva ca s-ar putea intampla, totusi confirmarea din partea doctorului poate fi devastatoare.

Zi de redactie, de facut un ziar mai bun, dupa cum ne indeamna Dan Parcalab din biroul lui de nefumator, de ceva vreme. In sfarsit am cu cine schimba impresii despre aerul curat. Cand este, restul GAZETEI inca fumeaza, dar incet, incet…La un moment dat imi suna telefonul, fata mea Oana cea harnicuta imi dadea apeluri nervoase.