Biblioteca de idei / Diarium Academicum Septentrionis (CLVIX)

·       1913. La Sighet se construiește o școală confesională prin insistențele lui Ioan Mihalyi de Apșa. Piariștii au ridicat aici un local de școală, actualul Colegiu Național „Dragoș Vodă”. (Vezi Valentin Băințan, Arta corală din Maramureș, Baia Mare, 1982 și Marian Nicolae Tomi, Maramureșul de ieri până astăzi, studii și cercetări istorice, Cluj-Napoca, 2008).

·       1913. La București se tipărește lucrarea Păstoritul la popoarele romanice de O. Densusianu.

·       1913. În „Cultura creștină”, an. II, nr. 8, 9, 10, 11, Zenovie Pâclișanu este prezent cu documentarul fasciculat Din istoria bisericească a Maramureșului. Episcopul Iosif Stoica.

·       1913. La Vălenii de Munte Nicolae Iorga încredințează tiparului lucrarea sa L`évéché de Hajdudorogh et les droits de l`Eglise roumaine de Hongrie. Nouveaux attentats du governement hongrois contre la nationalité des Roumanie.

·       11 ianuarie 1913. Dr. Ioan Mihalyi de Apșa redactează în numele intelectualilor români din Sighet o cerere pentru a primi permisiunea de a ține în 25 ianuarie 1913 o adunare, cu scopul de a înființa un „despărțământ al ASTREI”.

·       12-13 ianuarie 1913. Are loc la Budapesta, sub președinția lui George Pop de Băsești, o Ședință plenară a Comitetului Executiv al Partidului Național Român, la care au participat, printre alții: Teodor Mihali, Iuliu Maniu, Valeriu Braniște, Ștefan Cicio-Pop, Alexandru Vaida-Voievod, Vasile Lucaciu, Octavian Goga, Aurel Vlad, Vasile Goldiș, Victor Bontescu ș.a. S-au discutat chestiuni punctuale legate de lupta P.N.R. pentru apărarea drepturilor românilor: dreptul la vot, libertatea presei, școli cu predare în limba maternă ș.a. Totodată, s-a hotărât alcătuirea unui organism special, Comisia celor 10, cu caracter secret, care să funcționeze la Budapesta și să monitorizeze evoluția politicii guvernului maghiar.

·       20 ianuarie 1913. Încurajați de activitatea fructuoasă a Despărțământului Vișeu-Iza al ASTREI, un grup de intelectuali sigheteni, întruniți sub președinția academicianului Ioan Mihalyi de Apșa, decid înființarea unui despărțământ la Sighet, în care scop înaintează o cerere la Poliție, lui Gheorghe Ibrányi. Solicitarea a fost respinsă pe motiv că „În Ungaria nu este dorită decât propagarea culturii maghiare... propagarea culturii națiunilor streine împiedică consolidarea ideii de națiune maghiară unitară” (Aurel Gociman, România și revizionismul maghiar, București, 1943, p. 199-200).

·       Februarie 1913. Béla Bartók îi scrie, la Beiuș, lui Ioan Bușiția, și printre altele îl informează că în Maramureș va pleca abia la Paști. „Am luat contact cu capelanul Bîrlea, care s-a oferit să vină cu mine peste tot. Astfel – sper – nu voi mai avea nevoie de alte recomandații. Este vorba ca toate culegerile mele, împreună cu textele culese de el și materialul înregistrat în Maramureș de Brediceanu cu fonograf (cca 200 melodii), să apară într-un volum”.

·       11 februarie 1913. Scrisoare către Ioan Mihalyi de Apșa de la dr. Adam Iancu din Budapesta prin care cere ajutor pentru „Reuniunea corală din Budapesta aranjată în 22 luna curentă”, declarând că ar fi foarte fericiți dacă ar avea și „concursul” tinerei Iuliana, spre a avea și Maramureșul în rândul „notelor plăcute” inimilor românești. Face de asemenea „rugare” de a i se comunica și titlul „pieselor cu cari ar debuta d-șoara” spre a fi tipărite în programul de spectacole.

·       28 februarie 1913. Se naște la Baia Mare Gheza Vida, al optulea fiu al minerului Iosif Vida și al Rozaliei Vida, născută Krupiczer, fiica unui miner de origine slovacă și a Ecaterinei Pășcui, fata unui cărăuș de mine. Cei șapte băieți cărora le urmează muriseră înainte de a împlini vârsta de 2 ani. Micul orășel minier devenise celebru prin înființarea Școlii de pictură de aici, fiind frecventat de artiști din multe țări europene. A pornit în viață cu un fond ancestral asigurat de originile sale într-un topos aproape mitic, alcătuit din elemente ale civilizației lemnului, dar și alimentat de legendele țăranilor și minerilor maramureșeni. De aici vine probabil și primul său pseudonim, „Grigore”, care trădează ferm respectul pentru origini! Iar numele „Gheza” se explică prin obiceiul de a ocroti copilul bolnav la naștere oferindu-i un „nume ascuns”, în fața morții! De regulă, un nume dintr-un neam străin! Iar unul din ortacii minerului Iosif Vida era botezat ungurește Geza!

·       12 martie 1913. Într-o scrisoare cu această dată, adresată lui Ioan Bianu, învățătorul Aurel Filimon din Vișeu de Sus îi aduce la cunoștință marelui cercetător că posedă o colecție de folclor maramureșean adunată în zona văilor Vișeului și Izei (2718 piese), cerând totodată sprijin pentru tipărire. Învățătorul îl mai roagă pe I. Bianu să-i trimită lucrările de folclor maramureșean apărute anterior ale lui Al. Țiplea și Tit Bud.