Editorial

Nu am motive sa-l abordez din perspectiva lui Freud, ci doar a muzicii. Opera unanim recunoscuta ca fiind geniala, a lui Enescu, a fost mult prea putin pusa in scena datorita complexitatii si dificultatii partiturii, asertiune ce apartine unor mari muzicieni contemporani.

E omeneste sa ne facem planuri, dupa cum e absolut firesc sa visam. Planurile noastre nu sunt decat visele pe care le avem si pe care vrem sa le atingem. Ele sunt aripile ce ne fac sa plutim in universul devenirii, in calatoria pe care o avem de facut, la capatul zilei. Fara planuri, nici avioanele nu ar putea zbura.

(ultima parte)

Una dintre activitatile mele preferate si ale cunoscutilor mei este evaluarea anului care se sfarseste. Obisnuim sa ne gandim la tot ce ne-am propus sa facem cu un an in urma, cat si ce am reusit sa ducem la bun sfarsit, ce nu am apucat sa bifam de pe lista si la ce am esuat.

Daca tot s-a nimerit sa fie mai multi decat ar fi normal, parlamentarii au cugetat ca ar trebui sa munceasca mai mult. Adica de ce sa se preocupeze ei doar de puterea legislativa, pentru care sunt platiti, si sa nu faca ceva si pentru puterea judecatoreasca?

Cine s-ar fi gandit ca la sfarsit de an vom avea evenimente politice calde aici in Baia Mare? Se stie de razboiul lui Catalin Chereches cu liderul PNL, Crin Antonescu, dar si cu unii lideri liberali. De la o disputa, s-a ajuns la un razboi in care sunt implicati, asa cum se fac razboaiele, de la politicieni, pana la ziaristi. Am mai spus, mi-a placut Catalin pentru ca a spus adevaruri despre liderii liberali de la Bucuresti,   

Se spune ca cea mai mare izbanda pentru o persoana in lupta cu eternitatile este atunci cand in limba se naste un substantiv comun din numele propriu al persoanei. Eminescu = eminescian, Blaga = blagian, Cosbuc = cosbucian s.a.m.d.

Corneliu se trezi dimineata devreme si rupse cu mandrie, ca in fiecare zi, inca o fila din calendarul cu drujbe si femei despuiate. Numai ca de data asta nu se opri asupra negresei care zambea laconic, ci asupra datei: 21 decembrie 2012. Repeta de cateva ori, scarpindu-si parul ciufulit si murdar: 21 decembrie 2012. Apoi duse mana la gura. Si iar la cap si in final se hotari: o sa serbeze „sfarsitul lumii” asa cum se   

(partea a doua)

Tot mai des liniile nevazute care ar trebui sa ne ajute sa ne orientam in existenta cotidiana, limite trasate de educatie si de regulile facute de noi insine pentru a ne ordona traiul in comun sunt incalcate, depasite uneori chiar brutal.

In fiecare an, decembrie este expresia daruirii, a asezarii, a unui bine impartasit. Sarbatoarea devine parte din viata noastra, cu tot ceea ce nu a reusit, pana acum, sa cladeasca anul sau cu tot ce nu s-a putut materializa in adunarea si desfacerea zilelor.