Editorial

Adica, „sunt aici”, le soptea cocotatul Lagardere dusmanilor sai inainte de a-i strapunge cu spada... „Sunt aici” scancesc prin somnul ghemuit copiii lasati in voia sortii de parintii plecati catre alte zari, „sunt aici” soptesc batranii abandonati, „sunt aici” gem bolnavii fara speranta, uitati de familiile neputincioase si de un sistem cinic specializat in reforme fara sfarsit si scuze gaunoase.

Am fost recent in piata – obisnuiesc, cu anumite ocazii, sa cumpar flori. Și imi aleg de la tarabe oamenii cei mai batuti de riduri, de semnele vremii sau ale caror fete nu pot ascunde greul muncii depuse pentru o bruma de banuti. Am ochit de departe o batrana, din capatul tarabelor, si in explozia de culori (florile de iunie abunda in culori, nuante si miresme) sau agresiunea vanzatoarelor care doreau sa se faca remarcate,   

(ultima parte)

Pe vremuri, in Piata Universitatii, se canta tanguitor si profetic parca pentru destinul nostru contemporan: „Doamne, vino Doamne, sa vezi ce-a mai ramas din oameni!”.

Aldous Huxley spunea ca moartea este o tema mai putin distractiva, Epicur o definea ca pe o simpla privare de senzatii, Seneca zicea ca e tot ceea ce a existat inainte de noi, iar Horatiu ca e ultimul hotar al lucrurilor. Pur si simplu neantul, pentru Euripide, un scurt dar teribil pas intre timp si vesnicie, pentru Walter Scott, lege a tuturor, in Epopeea lui Ghilgames, portul de unde nu vom mai ridica ancora niciodata,   

Varianta A (a se citi Antena 3): 1. Presedintele e de porc, pentru ca fratele sau face mismasuri cu interlopi de-a dreptul infractori, pe deasupra si de etnie rroma, de-a dreptul taganeasca.

Pe la DGASPC este mare deranj. Nicolae Boitor si Maria Griguta si Dorina Toma isi cauta birou. Adica, un loc in care sa stea atunci cand sunt la serviciu. Desi pare o chestiune neinsemnata, cei trei s-au trezit, dupa atatia ani de sefie, undeva pe margine. Si nu le-a placut! Asa ca, ce s-a hotarat de conducerea judetului a inceput sa fie un fel de „treaca-mearga, dar totusi noi unde avem birou?”.

Motto: „O! Doamne, Doamne, unde-s Don Quijotii? E lumea plina de-alde Sancho Panza Ce nu-ndraznesc sa minuiasca lanza, Ci scutieri cuminti se vor cu totii”.

Socialismul ar functiona numai in doua locuri: in Rai, unde nu este nevoie de el, si in Iad, unde exista deja.

Mexicul are, printre multele lui fete, si una aparte, distincta si demna de invidiat: la tot pasul te scalda muzica lui.

(partea a doua)