Editorial

Ca de fiecare data, dupa alegeri, indiferent de cine castiga alegerile, una dintre cele mai importante intrebari este urmatoarea: „Cine guverneaza alaturi de UDMR?” Oricat de greu este raspunsul, pana la urma o sa-l aflam. Pana una-alta, jegosii de la conducerea chestiei asteia de-i zice UDMR au hotarat sa se retraga de la guvernare. Schimbarea macazului s-a facut foarte repede, ca si cand nu curva aia politica de Kelemen   

Am citit ca Romania a primit inca 250 de milioane de euro pentru autostrazile realizate in tara din fonduri de la buget. Desigur, prima intrebare este: care autostrazi? Cea de la Arad la Timisoara si o centura pentru Constanta in regim de autostrada. Știrea a ajuns sa ma lase rece, deoarece nu are nicio treaba cu nordul, adica cu noi. Maramuresul nu va avea niciodata autostrada care sa treaca prin curtea judetului. Nu stiu de   

Pare un personaj din romanele lui Jules Verne. Traieste din gradinarit. E un roman simplu, care-si duce existenta linistit si care ar muri la fel de impacat, indiferent de cum ii va iesi recolta de rosii, indiferent de ce, cum, cat va face sau nu va face de acum inainte. Pentru ca stie ca n-a trait degeaba.

E firesc sa tinem curata Lista cu prieteni adevarati ai Maramuresului. Oameni de mare talie intelectuala si morala care iubesc acest tinut si-l „cauta” de cate ori au ocazia. Printre ei, si Profesorul Ioan Godea, care s-a invrednicit sa practice o singura meserie in tot cursul vietii sale – Etnologia Poporului Roman. Are, la randu-i, multi prieteni pe la noi, iar in ultima vreme mi-a dat semne vizibile ca relatiile   

A fost odata ca niciodata, ca daca nu ar fi fost si nu ar mai fi...inca, nu s-ar povesti, deci, a fost odata un taram, un plai, o gura de rai, un tinut, o tara, o imparatie care era condusa de un imparat verde sau rosu sau albastru sau auriu sau argintiu sau cu picatele... o imparatie cu paduri si pajisti verzi, cer albastru, mare neagra, case si oameni de toate culorile curcubeului si / sau ale LGBT pride flag.

De cateva zile tot auzim o sintagma care se foloseste si de o parte si de cealalta a baricadei: sa ne luam Romania inapoi. Dar oare cine a luat-o? si de ce? Iar acum de ce o folosesc si unii si altii? Pe care Romanie o vrem? Si cine suntem noi? Si de la cine sa o luam? Si cum?… Sunt doar cateva din intrebarile pe care le avem, vazand ce se intampla in jurul nostru.

(partea a doua)

Ultima zi de campanie electorala, prima zi de post. Sfarsitul provizoriu a celor pamantesti, inceputul celor nu intotdeauna sfinte.

In 1990, am aflat cu stupoare, de la un anume Adrian Severin foarte revoltat, ca apa din Bucuresti are doi atomi de hidrogen la unul de oxigen. Am crezut ca omul nu prea bea apa si de aia nu prea stie cum sta treaba cu lichidul asta. Da’ nici nu banuiam la vremea aia ca boul baltii se adapa cu acizi, soda caustica dizolvata, lesie de la Cernobal si diverse reziduuri industriale in forma lichida.

- Bunico, bunico, hai sa ne mai spui o poveste! - Ingerasilor, ce poveste sa va mai spun? V-am spus toate povestile pe care le stiu.

Meritorii eforturile Centrului de Cultura si Arta al judetului Salaj, care a pus in opera Proiectul „Luminile Codrului”, in parteneriat cu Centrul Judetean de Conservare si Valorificare a Traditiei si Creatiei Populare Maramures si Asociatia de Dezvoltare „Pro Maja” din Bogdand.