Editorial

(ultima parte) Ultimele intrebari ale lui Roubini

Uitandu-ma intr-o seara la televizor, la o emisiune despre inchisori, am ramas nedumerit. O cucoana atotstiutoare, fiind foarte preocupata despre subiectul in cauza datorita catorva fartati si sorele de breasla care ajunsesera dupa gratii din prea multa coruptie, sustinea isteric ca inchisorile trebuie musai si de indata controlate.

Mie imi place sportul de nu se poate, cu toate ca burtile pe care le etalez in ultima vreme ar putea induce ideea falsa ca singurul sport pe care l-am practicat vreodata a fost manuirea diferitelor tipuri de tacamuri. Tocmai pentru ca-mi place sportul asa de tare, nu ma inteleg de ce n-am urmarit cu pasiune desfasurarea primei editii a Jocurilor Europene de la Baku. Ar fi, poate, vreo doua motive.

Privesc de pe gemurile vastului meu apartament cartierul ce se desfasoara cu blocuri cenusii, unele colorate, deoarece oamenii au inceput sa isi izoleze termic apartamentele. Fiind vara, stau la un suc pe pervazul ferestrei camerei mari, sau pe balcon, si sorb cate o gura din sucul pe care il beau pe motiv de sete. Apa minerala cu arome de fructe, mai ales pere cu gutui, un foarte bun suc romanesc.

A fost odata un Senior, care a hotarat sa faca o excursie prin Europa. Ajungand in Marea Britanie, vede intr-un ghid o oferta speciala: „Castelul Vietii Tale.” Intrigat de oferta neobisnuita, decide sa-l viziteze.

Asistam, daca avem atentia nepervertita de Cel Rau, la un proces lent si timid de renobilizare a unor familii romanesti din Transilvania. Academicianul Emil Burzo de la Cluj, presedintele Filialei Academiei Romane, se trage dintr-o familie nobila maramureseana (Burzo de Suciu de Sus, care provine din familia nobila Gurzo din Ieud).

In 1948, George Orwell scria „1984”, roman in care a fost pomenit pentru prima data Big Brother, personaj, dupa cate se pare nemuritor, posesor al ochiului atotvazator, al mintii atotstiutoare si al puterilor atotcuprinzatoare.

Gandurile ne asalteaza din toate partile si nu intotdeauna cu voia noastra. Vin din afara, vin din noi insine, vin din lecturi, din intalniri, din meditatie, din orice. Uneori sunt bune, alteori sunt inselatoare. Uneori sunt trecatoare, alteori se instaleaza in noi, pun stapanire pe noi, iar, cand sunt bune, ne ajuta si ne bucura, dar cand sunt rele, ne complica, ne supara, ajung sa ne obsedeze, sa ne duca spre actiuni care ne   

Recent, cu prilejul unei calatorii in Ucraina, am auzit o vorba care m-a facut sa regandesc starea de pace... „Sa dea Dumnezeu sa nu mai fie razboiul cel dintre noi”! Am stat in mijlocul unei comunitati de oameni simpli si plini de credinta, am impartit o bucata de paine si un gand bun, am impreuna-trait sentimentul apartenentei la o unire dorita intr-o lume nedorita, care ne desparte...

5. Masurile persistente de relaxare cantitativa pot duce la cresteri nesustenabile ale pretului activelor, atat in tarile unde sunt implementate, cat si in tarile asupra carora se manifesta efectele conexe. Asemenea bule se pot dezvolta in piete de actiuni, pietele imobiliare (Hong Kong, Singapore), pietele de marfuri, pietele de obligatiuni (cu zvonuri privind dezvoltarea de bule in SUA, Germania, Marea Britanie si Japonia)   

Patria noastra se indreapta spre cele ale binelui, indeosebi datorita unor oameni discreti, aproape nestiuti, dar curajosi si verticali pana la cer. Sa nu credeti in fetele mediatice ale unora care se autoclameaza eroii si pionierii mergerii noastre catre lumina.