Editorial

In 2005, Steve Jobs, fondatorul Apple, un vizionar al carui geniu a fost comparat cu al lui Einstein, a sustinut in fata absolventilor Universitatii Stanford un discurs alcatuit din trei povesti, trei pilde despre sine, despre dragoste si pierderi, despre moarte, pe care il incheia cu indemnul unui ziar mic, din anii ’70, care titra sub o fotografie cu un drum de tara, la rasarit: „Ramaneti flamanzi, ramaneti nebuni!”.

Anul 2015, in plan cultural, inseamna si Centenar IULIU ANDREI POP. Un Mare Om al Nordului, un privitor profesionist profund analitic, artistul fotograf Iuliu Pop, numit de catre prieteni Duda, ar fi implinit in aceasta vara un secol de existenta terestra. Dar in 1996 s-a pornit pe drumuri celeste, astfel incat creatorul si cautatorul de imagini cu cel mai expresiv discurs fotoidentitar si fotomemorial pentru Maramures si Tara   

Ciobanescul Romanesc de Bucovina este considerat o varietate a unei rase balcanice pe baza asemanarii cu Karakatcean, Tornjak sau Hrvatski Planinski Pas. El este urmasul cainilor folositi de daco-romanii din provinciile Dacia si Moesia.

Nu de putine ori se afirma despre Biserica Rasaritului ca este mai mereu in divort evident cu prezentul, pentru faptul ca a refuzat si continua sa refuze acomodarea la duhul secular, de aici venind si slaba ei aplicare spre concretul vietii si, implicit, indiferenta fata de individul uman, cu nevoile si aspiratiile lui imediate.

Europa intreaga traieste in ultimul timp in eroare si sub teroare. In eroarea de a fi luat, la un anumit moment, decizii gresite in legatura cu alte culturi si sub teroarea de a isi vedea, acum, ingenuncheate valorile, ucisi oamenii sau terorizati cetatenii. Frica, nesiguranta, instabilitatea sau imposibilitatea intelegerii unor fenomene devin cuvintele si starile generale care pun stapanire pe ceea ce, nu de mult, se promova   

(prima parte)

In timpuri in care se clama ca tara nu mai are bani, in care se taia salbatic din salariile si asa mici ale oamenilor, o mafie de proportii uriase inflorea, ingrasata din balega coruptiei.

L-au legat, in sfarsit si pe Dan Sova, infractorul ala maruntel de stat, dar mare la luat, salvat cu ceva vreme in urma de doamna aia mare, grasa si urata prin ungere cu mir. Regii taumaturgi s-au rasucit in criptele lor de ciuda ca performantele lor in materie de vindecare au fost batute de cucoana parlamentara care vorbea despre Danut Sova ca despre un inger nedus la lupanar. Pana la urma, mirul, oricat de sfintit o fi fost,   

Miscarile politice din ultimele luni au aratat ca oamenii, cei care au iesit in strada, au dorit o reformare a partidelor, a politicii, in general. De la manifestarile stradale am urmarit, ascultat, vazut multe discutii pe aceasta tema… Sceptic, am ascultat fel si fel de prostii spuse de analistii de serviciu, sau de lideri politici ramasi pe baricadele ridicate de oamenii din strada.

In Romania, sa vorbesti despre uitare, ipocrizie si nepasare a devenit plictisitor. Sa-ti bati joc de istorie, valori si oameni a devenit politica nationala. Si nimeni nu se mai mira, pentru ca nimeni nu se mai asteapta sa fie altfel. Probabil am tresari impacientati daca, de 1 decembrie de exemplu, in locul unor discursuri goale si pompoase despre tara si neam, politicienii ne-ar prezenta fapte prin care isi demonstreaza   

Intr-o viziune moderna, toti trimisii oficiali ai unei tari ar trebui sa fie exponenti ai culturii respective. Asta s-a si intamplat in vremurile cele bune, cand remarcabili oameni de cultura au indeplinit functiile diplomatice de ambasador, consul, secretar, ministru-consilier s.a., iar pentru selectarea lor s-a apelat, atat la Academia Romana, cat si la uniunile de creatie, universitati, fundatii culturale, institute de