Editorial

L-am crezut nemuritor. Vorbea despre dorul de nemurire si Marea Intalnire cu Dumnezeu, cu acea duiosie in glas si acel dor cu care vorbeste omul despre casa natala. A spus, de nenumarate ori, ca nu ii e frica de moarte, pentru ca moartea e doar o poarta spre nemurire. Dar sunt convinsa ca el, care le stia pe toate, stia ca noua ne e de fapt frica de acest moment, de clipa teribila in care IPS Justinian va pleca.

Viorel Balin, distins magistrat si reputat sportiv, maestru al sportului, si-a descoperit in ultima vreme vocatia de scriitor. Si, trebuie sa recunoastem, scrie bine.

Am avut (a cata oara?) revelatia modului perfid si cu atat mai pervers al tampirii noastre care se petrece lin, aproape pe nesimtite, dar cu viteza tot mai mare. La serviciu, pe strada, in „societate”, in concedii aici sau departe, in fata tv-ului sau la cinema, nici nu mai sesizam ca „mediul/contextul” aduce tot mai mult a laturi lipsite de consistenta si coerenta: aceleasi fete, aceleasi fese, aceleasi peroratii,   

Un peisaj foarte adesea intalnit in satele si orasele noastre este acela cand este condus cineva pe ultimul drum pamantesc. Este un peisaj cotidian in viata noastra, aparent destul de obisnuit si simplu.

Pentru cine nu a fost la un eveniment ca si Salonul International de Ciocolata de la Paris, imaginatia poate tine loc unei extrem de mari diversitati in exprimare, culori, sunete sau, mai presus de toate, gusturi. Pentru cei ce l-au vizitat, realitatea este dincolo de orice imaginatie. Nu m-am putut abtine si am patruns in lumea dulciurilor cu un mare freamat de nerabdare. Si, bineinteles, de curiozitate.

(partea a doua)

Mare marturisitor al jertfei martirilor din inchisorile comuniste, InaltPreasfintitul Justinian si-a implinit ultima data datoria de a lumina inchisoarea cu harul sau extraordinar, la data de 12.04.2012, in postul Invierii Mantuitorului.

Deputatul ala antipatic de la PSD, de fapt, unul dintre antipaticii deputati, indiferent de partid, Eugen Nicolicea, a venit cu cea mai minunata idee din ultimele luni, idee pe care a transformat-o in proiect de lege. E drept ca un analist militar a catalogat proiectul de lege al lui Nicolicea ca fiind cea mai mare cretinitate din lume, si alt analist militar a zis ca proiectul face parte din capitolul tampenii calificate.

In urma cu cateva saptamani am aflat ca in Vima Mica, micuta localitate maramureseana, primarul se crede un fel de „mic Dumnezeu” din moment ce s-a implicat pana la perciuni in concursul pentru functia de director la Scoala Generala din localitate.

Pe vremuri, Noica visa la o scoala in care sa nu se predea nimic. „Visez o scoala in care sa nu se predea, la drept vorbind, nimic. Sa traiesti linistit si cuviincios, intr-o margine de cetate, iar oamenii tineri, cativa oameni tineri ai lumii, sa vina acolo spre a se elibera de tirania profesoratului. Caci totul si toti dau lectii. Totul trebuie invatat pe din afara si pe dinafara, iar singurul lucru care le e ingaduit din   

Am adus de la Rastatt, cu un transport special, DONATIA de carti si „obiecte sonore” apartinand lui Iosif Hertea. In acest fel, se infiripeaza o prima formula dintr-un Muzeu al instrumentelor muzicale, ce va fi gazduit de catre Centrul Cultural „Iosif Hertea” Baia Mare, aflat in faza de proiect.