Editorial

(ultima parte)

Un bun prieten din Germania mi-a daruit un cort si un sac de dormit. Stia cat de mult iubesc muntele. O pasiune comuna de fapt, unul din liantele cele mai profunde ale unei prietenii adevarate.

Ne aflam doar la cateva clipe de noi alegeri, alegeri care prezinta interes, mai mult sau mai putin, pentru aproape tot omul. Urmarim prestatia celor care si-au depus candidatura pentru o demnitate sau alta. Constatam ca ne intalnim cu aproape aceleasi clisee electorale, cand auzim multe cuvinte adresate celor care trebuie sa decida prin vot.

...„Omul, in lupta sa pentru supravietuire, se asociaza cu semenii sai intr-un efort constant de a incerca sa transforme realitatea dupa necesitatile sale, modelandu-si permanent comportamentul. Mediul social in care actioneaza indivizii functioneaza ca o structura de retele care se intersecteaza si uneori se integreaza la diverse niveluri, din ce in ce mai profunde in individ, interactiunea indivizilor si realitatea sociala   

(partea a treia)

Opinam, intr-un articol anterior, despre faptul ca realitatea tot mai halucinanta si hidoasa a coruptiei va determina structurarea pe departamente specializate a institutiilor judiciare anticoruptie.

De la presedintele Agentiei Nationale pentru Romi am aflat o chestie absolut incredibila, achivalenta prin socul pe care mi l-a produs cu o revelatie, obligatoriu mistica. Pe nenea asta stiut in cap il cheama Daniel Vasile, lucru care nu ne deranjeaza, si a fost vitelpresedinte al Asociatiei Partida Romilor Pro-Europa, treaba asta neincurcandu-ne prea mult.

Pentru profesorul clujean Pompei Cocean, personalitate complexa a geografiei romanesti contemporane, aceasta este sintagma care poate condensa o viata dominata de cariera academica exceptionala, imbinata cu celelalte dimensiuni luminoase. Caci viata sa, din copilarie si pana la maturitatea stiintifica deplina, poate fi privita ca o continua ardere de tot, pentru ca toate cele urcate la inaltimile provocarilor sa constituie   

„...Ar trebui ca fiecare dintre noi sa facem ceva pentru a indrepta ceea ce vedem ca este gresit si nu doar sa ne plangem (Jackie Kennedy).

(partea a doua)

Ne-am nascut aici pe pamantul nostru, n-am venit de nicaieri, n-am venit peste nimeni, nici nu ne-a crestinat altcineva, tarziu, ca sa ne faca sa intram in randul lumii civilizate a vremii. Nu ne-am facut loc cu coatele nici in istorie, nici in geografie. N-am scos pe nimeni afara din casa lui, ca sa intram noi. Ne este martora istoria ca n-am mutat niciodata nicio piatra de hotar, mai departe decat am stiut ca este dreptul si