Editorial

Undeva, intr-un sat sarac din indepartata Japonie, traiau mai multi oameni in varsta, iar viata lor se impartea intre munca la camp si discutiile pe care le purtau cand vremea era prea rece pentru a munci.

O interesanta scrisoare am primit de la Iosif Hertea din Germania („Catre Biblioteca Judeteana „Petre Dulfu” ... Stimate domnule Director”). Domnia Sa a fost un renumit cercetator stiintific (etnolog) si compozitor, colaborand cu cele mai mari nume ale scenei romanesti. S-a nascut in urma cu 80 de ani in Ferneziu si doreste sa ne doneze „o biblioteca de specialitate”, o colectie de discuri, o culegere de discuri si   

„...Ne comportam ca si cum votul britanicilor a venit de nicaieri, desi tot mai multe voci acuza birocratia si centralismul bruxellez iar unele au atras atentia asupra lui inca de acum trei decenii, cand „Maastrichtul” parea suficient, inclusiv pentru euroentuziasti.

Filosoful german Friederich Nietzsche (1844-1900) a facut eforturi mari de a intoarce crestinismul pe dos, spunand ca acesta „sacrifica intreaga libertate a omului, toata mandria si toata increderea spiritului in sine insusi”. Astfel, crestinismul ar inrobi si ar mutila personalitatea omeneasca.

Acum exact o luna scriam despre Parintele Mihai. Astazi, tocmai in ziua cand marcam sorocul zilelor lui cuptor care au inlocuit ciresele, primesc un telefon de la Domnia Sa. Orice cuvant as scrie sau as spune este departe de starea pe care am avut-o, primind de la el bucuria unei impartasiri. Departe de mine gandul de a-i face o apologie sau o laudatio. Nu sunt demn nici de a cugeta si nici de a face astfel de gesturi.

(partea a doua)

E duminica dimineata si primesc un telefon de la un vecin. Sunt invitat la o stana. Mai bine zis chemat, fiindca pastoritul e una din chemarile fundamentale ale umanitatii, termenul de invitatie fiind parca potrivit unor chestiuni mai cosmopolite.

Robul lui Dumnezeu, Gheorghe Becali, avand statutul vremelnic de infractor si conditia perpetua de dreptcredincios, a scris mai multe carti, nici macar nu conteaza cate. Una pare a fi mai importanta decat alealalte, pentru ca este o carte despre cele sfinte, avand si un titlul pe masura: „Iubirea milostiva si mantuitoare”. Cu ajutorul acestei carti hotul Becali a iesit mai devreme decat se cuvenea de la „mititica”.

De citeva zile, celebrul manager al firmei Danone, Emmanuel Faber, invitat la Scoala de Comert de la Paris pentru a sustine un cuvint in fata absolventilor, imi aminteste de Steve Jobs de la Apple si de discursul lui in fata studentilor. Am ramas cu o idee care mi se pare plina de adevar: gloria este doar o cursa fara de sfirsit care nu duce nicaieri.

Luna trecuta, in Creta, s-or intalnit marii mahari ai ortodoxiei, minus cativa, cum ar fi par de-un examplu, tartorul Moscovei. Asta nu-i nici un bai, ca si io ma intalnesc cu hoverii mei, din cand in cand. In Creta o fost si Danut al nostru, ca l-am recunoscut usor la teve, pen’ca numa’ el dintre toti era intolit in alb, tati ailalti purtand bulendre negre.

Nu sunt genul care sta sa manance la restaurant decat foarte rar, din mai multe motive, cel principal fiind lipsa companionului. Apoi si preturile piperate sau o atmosfera ce nu te indeamna la visare, liniste dupa o masa buna.