Editorial

Nu prea se mai intelege mare lucru din revolutia asta fiscala pregatita de pesedei. Inainte vreme, Lia Olguta Vasilescu zicea ca o sa ne-o faca la toti mai mare, ca o sa ne-o creasca, da’ asa, cu gura, e usor, ca se pricepe. Altii zic ca nici vorba, leafa o sa fie tot asa de mica sau chiar o sa se micsoreze. Bistos e numai faptul ca trebuie semnate vreo sase milioane de contracte individuale de munca, care o sa fie cum o sa   

Am fost intr-o librarie si am fost coplesit de numarul de titluri aflat pe rafturi. Ca de fiecare data, Baia Mare este orasul in care ingerul pazitor al cartilor si-a construit o casa la centrul de librarii, altfel nu se poate explica de ce librariile orasului au ramas librarii si nu au devenit crasme sau magazine.

Testamentul Grupului Carpatin Fagarasan, condus de Ion Gavrila Ogoranu

Pentru unii istoria, ca domeniu reflectat in manuale, este seaca si imposibila. Pen­tru altii, acest „filon”, ce contribuie cu „avutiile” sale la mai buna cunoastere a fiecaruia, in particular, si a vietii noastre, in general, este chiar esenta trairilor spi­rituale. Personal, citesc cu aceeasi pofta de cunoastere si „tratate”, dar si „istorioare”. Caci, nefiind „istoric”, ci „iubitor de istorie”, pot   

Cred ca traim vremuri dominate de me­diocritate, cu tot cortegiul de nenorociri pe care acest gen de conditie in­telectuala cu sos de personalitate, le aduce: minciuna, impostura, isterie, grandomanie, patima demna de o cauza mai buna, invidie nemarginita, nerusi­nare si, mai ales, viclenie, toate de o statornicie exasperanta.

Exista un numar foarte mare de incercari de a defini fiinta umana, de a surprinde si explica ceea ce este in esenta ei, incercari venind din partea unor specialisti din cele mai diverse domenii, fie ei filosofi, antropologi, sociologi sau politologi.

(partea a cincea)

Lumina autumnala a mormintelor ne intoarce, in fiecare an, spre trecutul fiintei noastre.

Tare mult imi place la mine lumea fotbalului, care-i complexa de nu se poate si purtatoare de multe sensuri si intele­suri. Si-i si folositoare in cel mai inalt grad, ca te invata tat feliul de lucruri.

La Semiluna a existat un spatiu pietonal generos. Poate singurul din oras ramas. Nu am crezut niciodata ca pe acest spatiu pietonal se va face altceva, dar realitatea este intotdeauna alta.

Am avut onoarea si binecuvantarea de a cunoaste multi oameni valorosi de la care am invatat, ca intr-un puzzle, care sunt trasaturile care di­fe­ren­­tiaza un „Om” de un „individ”.