Editorial

Din istoria speciei umane s-a degajat de mult timp realitatea ca ne dezvoltam cultural cel mai adesea sub semnul intre­ba­rilor. Acest adevar privea intai interesul spre satisfacerea curiozitatii, mai apoi intrebarile au devenit cale de „mosire”, asa cum gasim in dialogurile lui Platon. In acest fel „semnul intrebarii” a constituit o poteca de cunoastere.

Ernest Becker a fost un antropolog care si-a sustinut doctoratul prin 1960 cu un studiu comparativ despre Zen Budism si psihanaliza, intr-o perioada in care Zen era considerat apanajul hipiotilor si al drogatilor iar psihanaliza, o forma de psihologie a epocii de piatra.

Ori de cate ori s-a impus de-a lungul timpului necesitatea traducerii si tiparirii unei noi editii a Sfintei Scripturi in limba romana, Biserica Ortodoxa si-a asumat acest act cu toata responsabilitatea, alegandu-si oameni anume pregatiti in acest sens, inzestrati cu o temeinica cultura teologica si umanista, capabili sa redea cat mai exact sensul genuin al cuvantului revelat, deoarece Sfantul Apostol Petru ne avertiza cu   

(partea a patra)

Sau a pitoilor, cum le spun oamenii locului, tesand multe povesti deose­bite in jurul lor.

Io tot i-am injurat pe nemernicii astia din PSD, i-am porcait cum m-am priceput mai bine, am folosit si limbaj bu­ruienos, total neacademic, de dupa blocurile gri, da’ se vede treaba ca nu intotdeauna am avut dreptate.

Am fost pana in Coltau cu treburi gazetaresti. Aproape de oras, la o aruncatura de bat. Am mai fost si alta data, dar acum am avut o revelatie. In Satu Nou de Sus sunt o multime de case, vile, dupa cum le numeam pe vremea lui Ceausescu, adica casele alea mari, frumoase, cu o arhitectura deosebita.

Cineva spunea ca butoaiele goale fac cel mai mare zgomot. Uneori, oamenii sunt ca si butoaiele: de obicei doar cei goi vocifereaza si incearca sa fie demonstrativi. De altfel, de ce ai vrea sa demonstrezi ceva ce e evident? Un om destept nu va spune niciodata despre sine ca e destept, un om frumos nu va incerca niciodata sa-ti explice cat e de admirat si un om bun nu va face niciodata parada din bunatatea sa.

In vremurile acestea schimonosite, in care increderea si onoarea au disparut intr-un loc tulburator de nestiut, a apa­rut un fenomen antropologic deosebit.

„Era la sfarsitul lui August ori la inceputul lui Septembrie 1971, cand s-a nascut un gand frumos ca un cantec de fluier, pentru o carte dureroasa ca o lumina de stea umblatoare, cand, impreuna cu tine, impatimitule de slova aleasa, menestrelule de tus si penita zburatoare – Emil Chendea – am pus temelie acestei zidiri a «Mioritei».

(partea a treia)